Materii predate în şcoala lui Dumnezeu ! (Iosif, Geneza 37.5-10)

Renunţarea la visuri !În viaţă există mai multe lecţii pe care trebuie să le învăţăm, din materiile lui Dumnezeu.

1. Renunţarea la visuri !

Când eşti gata să tălmăceşti visele altora, renunţând la ale tale, eşti foarte aproape de împlinirea lor ! Dumnezeu, Cel ce dă visul îl va aduce şi în realitate, în viaţa celui care l-a avut.

Mai real este visul / arătarea Duhului decât realitatea !

Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult. El le-a zis : „Ia ascultaţi ce vis am visat ! Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului ; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare ; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.” Fraţii lui i-au zis :

„Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi ? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi ?” Şi l-au urât şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui. Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis :

„Am mai visat un vis ! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.” L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis : „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat ? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta ?” (Geneza 37 : 5 – 10).

La întrebările lor, Iosif nu a răspuns. Răspunsul avea să fie dat peste aproximativ treisprezece ani. Dumnezeu are vremea Lui, când ne răspunde la unele întrebări. Nu totdeauna aflăm răspunsurile Lui imediat !

Oricum realitatea avea să depăşească cu mult orice vis. „Căci cunoaştem în parte … ” (I Corinteni 13 : 9). De fapt, Iosif avea să conducă o ţară, nu doar o singură familie ! Când snopii altora nu mai aveau să aibă rod, al lui avea să aibă suficiente rezerve ! În lumea reală a lui Dumnezeu se visează foarte mult. Noaptea vezi ce nu se vede ziua … vezi în întuneric ceea ce alţii nu văd la lumina zilei.

Ce a văzut Iosif ? Faptul că Cel mort va învia, (Geneza 37 : 7 „Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului ; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”), că snopul retezat de secerători avea să fie înviat, că avea să stea în picioare şi că avea să primească cinstirea tuturor, celor care erau în viaţă, având la rândul lor, acelaşi fel de viaţă, viaţa din Dumnezeu, viaţa divină.

În Geneza 41 : 43 este descris momentul înălţării lui Iosif. Faraon :

L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui : „În genunchi !” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului”.

Peste ani, când vin în Egipt, fraţii lui Iosif erau schimbaţi în caracterul lor, nu-şi mai căutau doar folosul lor … Vremurile şi împrejurările sunt folosite de Dumnezeu pentru îndeplinirea planurilor LUI, (dar probabil că şi Iosif a ajuns la un moment, în care se părea că nu mai este nici măcar o şansă de schimbare) dar Eclesiastul scrie :

Am mai văzut apoi sub soare că
1. nu cei iuţi aleargă, că
2. nu cei viteji câştigă războiul, că
3. nu cei înţelepţi câştigă pâinea,
4. nici cei pricepuţi, bogăţia,
5. nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci

toate atârnă de vreme şi de împrejurări. Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.” (Eclesiastul 9 : 11 – 12).

În Geneza 37 : 9 scrie că : „Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis : „Am mai visat un vis ! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”

Era un vis profetic despre Isus … pe vremea Lui, avea să fie o întunecare a soarelui ziua în amiaza mare : Atunci nici luna nu putea să apară, fiindcă nu era vremea ei, acestea erau dereglări în locurile cereşti !

Un alt adevăr avea să se adeverească tot atunci. Din doisprezece ucenici, aveau să mai rămână în slujirea Lui Isus, unsprezece … unul nu mai era, nici în slujire nici în viaţă ! Practic, fără Isus nici Iuda nu a mai putut trăi !


2. Robia şi întemniţarea

Pentru a ajunge vizir, (mai mult decât un prim ministru), Iosif trebuia să ajungă prin părţile mai de jos ale existenţei, ca rob şi mai apoi ca rob-şef, (temnicer-şef), să facă parte din rândurile robilor precum şi a întemniţaţilor, iar acolo … să exceleze !

Oriunde ajungea a ales să fie cap şi nu coadă. Robia şi întemniţarea erau două din materiile din Şcoala Cerului ! Şi eu trebuie să Îi accept şcoala !

Concluzia este : Să Îi rămânem credincioşi lui Dumnezeu, indiferent de situaţia prin care  ne trece la un moment dat !


3. Visuri sau tălmăcirea visurilor !

Dumnezeu nu vorbeşte întotdeauna la fel. Când era în casa Tatălui, lui Iosif i s-a vorbit prin visuri … peste ani, Biblia nu scrie că ar mai fi avut visuri, dar darul lui se manifesta prin tălmăcirea visurilor ! (Geneza 40 : 8 : „Iosif le-a zis : „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru …”, iar după ce aude visul, spune : „Iată tălmăcirea visului : …” (v. 12).

Şi în faţa împăratului, Iosif rămâne tot spiritual … era la fel, şi la bine şi la rău, indiferent de împrejurările exterioare. Îi spune împăratului faptul că visurile lui sunt adevărate, chiar dacă visurile personale erau decedate de mult, de ani de zile !

Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.” (Geneza 41 : 32).

Visurile celor din jur, sunt la fel de reale ; în ele se vorbeşte despre Cel Viu … care a fost Înviat după trei zile, dar care deşi a fost mort, rămâne viu în vecii vecilor ! El este Cel care mijloceşte pentru cel închis (Geneza 41 : 9 – 13) ! Domnul Isus spunea :

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia ; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii ; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Evanghelia după Luca 4 : 18 – 19).

Pentru Isus nu contează statutul social al cuiva, (poate să fie rob), etnia, (poate să fie un străin), poporul sau culoarea pielii, limba vorbită etc., toate zidurile de care alţii nu trec, (a se vedea Numeri 12 : 1 – 16, cazul etiopienei, care nu era acceptată de cei din jur) ! Pentru Isus, contează omul, nu ceea ce este un om la un moment dat, sau în ce situaţie înjositoare se poate afla !

Aşa sunt şi copiii Lui, acceptă tot ceea ce EL lasă în viaţa lor şi trăiesc prin credinţă, având nădejdea în Dumnezeu şi se comportă cu dragoste, faţă de cei din jurul lor !