Ispitirea Domnului Isus (IV), Matei 4:1-11

Abaterea de la trăirea prin credinţă

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis :

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis : „Este scris :

„Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis : 

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos ; căci este scris : „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta ; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

„De asemenea este scris”, a zis Isus : „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis :

„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris :

„Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească”. (Matei 4 : 1 – 11)


Credinciosul este comparat în Biblie şi cu un pom roditor, care nu pleacă din locul lui, indiferent de vânturile care se abat asupra lui !

Când pomul (creştinul chemat să stea acolo unde Domnul Isus îl vrea), pleacă din voia Lui … va face voia lui şi implicit voia celui rău. El vine cu gânduri de-ale oamenilor, care au ca scop abaterea de la credinţă, de la trăirea prin credinţă, (a se vedea Faptele Apostolilor 13 : 8 „căuta să abată pe dregător de la credinţă”).

Trei gânduri din acest text :

I. Pâinea în defavoarea postului. Viaţa comodă, fără sacrificii făcute pentru Dumnezeu

Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”. (Matei 4 : 3)

Credinciosul are obiective clare şi nu pleacă din locul lui. Câţi au plecat în vest, lăsând în ţară o lucrare neterminată ? De la cine vine un astfel de gând ? „Lasă postul şi mănâncă” ?

Chiar poţi să renunţi la ceea ce vrea Duhul Sfânt de la tine … ?

Să nu uităm că :

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu … ”. (Matei 4 : 1).

Dumnezeu a stabilit :

  • timpul şi
  • locul precum şi
  • amploarea încercărilor prin care avea de trecut Domnul Isus : „ca să fie ispitit de diavolul”. (Matei 4 : 1)

Lasă ce vrea Duhul şi fă ce vrea firea, (natura pământească), sursa inspiraţiei fiind cel rău. Îmi vrea binele ? Nu ! Îşi vrea binele, pentru că dacă nu-l asculţi pe Satan, poţi să devii un luptător al Lui Dumnezeu, prin care vor fi înfrânţi mulţi demoni.

Cu ce preţ ? Cu preţul sacrificiilor personale, printr-o viaţă de renunţare … care nu mai este actuală, este împotriva cursului vieţii prospere, spre care tind tot mai mulţi creştini.


II. Forţarea obţinerii lucrurilor / lucrărilor supranaturale. Falsa spiritualitate, superioară celor mulţi, priviţi de sus în jos

Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis : „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos ; căci este scris :

„El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta ; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră”. (Matei 4 : 5 – 6)

Pe Domnul Isus, cel rău nu l-a dus în Templu … ci pe Templu ! Cel rău te scoate din Templul Lui Dumnezeu, din viaţa de jertfire, de împlinire a Cuvântului Lui Dumnezeu, pentru a urmări (a forţa) împlinirea unor lucrări supranaturale.

Cel rău spunea :

El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta … ”. (Matei 4 : 6) Dar nu porunceşte Dumnezeu îngerilor … când vrea diavolul !

Intervenţiile supranaturale ale lui Dumnezeu vin însă … dacă stai acolo unde te-a pus Dumnezeu :

Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească”. (Matei 4 : 11)

Intervenţiile supranaturale ale lui Dumnezeu au venit în viaţa Domnului Isus (şi vin în viaţa noastră), tocmai ca urmare a pustiului, a trăirii în ascund cu Domnul !

Publicul şi publicitatea lucrărilor Divine, (pe care Dumnezeu le vrea să fie făcute şi păstrate în ascuns) au origini demonice. Folosirea unui om, în mulţime (lucrările făcute în prezenţa multor oameni) vine ca necesitate a slujirii, când Dumnezeu îi cere acelui om, acest lucru.

Dar când omul vrea să-şi facă un nume (îşi face reclamă el, cu de la sine putere) păcătuieşte …


III. Muntele foarte înalt. Obiective personale mai mari decât este voia lui Dumnezeu pentru credinciosul respectiv. Suprasolicitarea

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis : „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”. (Matei 4 : 8 – 9)

S-a pornit de la piatră, s-a ajuns pe Templu şi se acolo pe munte. Ispitele sunt progresive, tot mai mari. Se urcă oferta … pentru cel ce nu cedează : are parte de ispita bogăţiilor !

„Să ajungi şi tu să fii … cineva !” Rezultate uriaşe, obţinute fără efort. Turn zgârie nori … construit pe nisip, pe nimic, fără fundaţie.

Bună ofertă ! Dar numai omul fără minte nu se întreabă : „Şi ce mă voi face după ce-am acceptat compromisul cu cel rău, când va interveni Dumnezeu în viaţa mea ? La cine mai pot să apelez, când L-am respins pe Dumnezeu ?”

Urmează prăbuşirea, iar ea este cu atât mai mare cu cât construcţia a fost mai mare, (mai grea), şi căderea se face de la o înălţime mai mare !

Dezvoltarea normală este de jos în sus. Nici pomii, nici clădirile nu cresc de sus în jos. Dezvoltarea spirituală se face prin milostenie, rugăciuni, post … izvorul puterii se află în viaţa trăită cu Dumnezeu în ascuns, nu în ochii presei neoprotestante, (de exemplu) cu mult public prezent …


Concluzii :

  • Nu moare omul, dacă nu mănâncă pâine în fiecare zi ! Nu moare trupul datorită abstinenţei, (cerute de Dumnezeu), ci dimpotrivă, postul îi va face bine. Dar nepostul, îmbuibarea, sigur face rău, atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual.
  • Nu moare omul, dacă nu ajunge sus pe Templu, să fie el cel mai mare de acolo … ba dimpotrivă, are viaţa mai liniştită … nu are de unde să cadă, fiind la pământ !
  • Nu moare omul, dacă nu va avea toată lumea … ba dimpotrivă, o va duce mai bine, va avea mai puţine griji !