Educarea copilului (II), Tipuri de personalitate (Geneza 49:9-27, Proverbe 22.6)

Geneza 49.27, Beniamin este un lupÎn Geneza 49 : 9 – 27 sunt descrise cinci tipuri de personalitate, (din punct de vedere psihologic, temperamentul este o parte din personalitatea copilului şi se referă la energia pe care o are copilul respectiv).

Este foarte important să cunoaştem ce fire are copilul pentru a şti cum să ne purtăm cu el, fiindcă este limpede că nu te poţi apropia de un leu ca de o cerboaică !

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6)

I. Cinci tipuri de personalitate pe care le găsim în familia lui, Israel. El spunea că are între copii un leu, un măgar, un şarpe, o cerboaică şi un lup.

De fapt în familie nu era doar un leu, ci erau trei lei … dintre care unul era şi şarpe ! Interesant este că Moise, (peste câteva sute de ani), avea să spună lucrul acesta, despre alţi doi dintre fraţi, (că sunt tot lei) :

  • Despre Gad a zis : „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad : Gad se odihneşte ca un leu şi sfâşie la braţe şi capete”. (Deuteronomul 33 : 20)
  • Despre Dan a zis : „Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan”. (Deuteronomul 33 : 22)

Tot Moise, între seminţiile lui Israel, mai recunoaşte pe cineva :

Despre Iosif a zis : … El are frumuseţea întâiului născut al taurului ; coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului ; cu ele va împunge pe toate popoarele, până la marginile pământului : ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, ele sunt miile lui Manase”. (Deuteronom 33 : 13, 17)

Taurul cu două coarne, sau Iosif cu cei doi fii, pe care Iacov i-a adoptat : Efraim şi Manase !

Practic în familie erau cel puţin opt firi diferite :

1. Puiul de leu / leul : „Iuda este un pui de leu … se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică : cine-l va scula ?”. (Geneza 49 : 9) Şeful / liderul. El este primul pe lista lui Iacov. Ce spunea Iuda trebuia să se facă, chiar dacă nu era cel mai mare dintre copii, (Iuda era al patrulea copil din familie, Geneza 35 : 23).

Ia decizii de unul singur, care influenţează pentru ani de zile vieţile altora. Cere ascultare în lucrurile importante, iar ceilalţi fac exact ce spune el, (va urma, cu ajutorul lui Dumnezeu un studiu mai aprofundat). Doar amintim câteva situaţii, în care Iuda are primul şi ultimul cuvânt … (de fapt singurul) :

  • propune vânzarea lui Iosif, iar ceilalţi fac exact ce spune el, deşi întâiul născut dorea altceva … Ruben doar constată că de propunerea lui nu s-a ţinut cont, iar el nici măcar nu a fost întrebat, dacă este de acord cu vânzarea … deşi răspunderea era a lui !
  • decide ca nora lui să rămână văduvă şi ea pleacă în casa tatălui ei !
  • Când Iacov stătea în cumpănă, dacă să-şi mai lase copiii să plece în Egipt, cum a spus Iuda aşa s-a făcut !

Concluzii : leul este tipul de om extravertit, care se încadrează în tipul sangvinic, omul care asemenea leului, spune exact ce are de spus, în aşa fel încât toţi să-l audă, (se ştie de leu că răgetul lui se aude până la o distanţă de zece kilometri).

În Naum 2 : 11 scrie : „Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu fără să-i tulbure nimeni ?”. Trebuie avut grijă la copilul cu acest temperament, să nu fie tulburat, copilul de acest fel fiind suficient de agitat …

2. Măgarul : „Isahar este un măgar osos care se culcă în grajduri”. (Geneza 49 : 14) Măgarul este foarte folositor, la arat, transport, (de marfă ; poate căra greutăţi foarte mari) dar şi de persoane.

Măgarul are nevoie de adăpost, deoarece nu este rezistent nici la ploaie, nici la frig. Se mulţumeşte cu puţină hrană.

Din punct de vedere psihologic se poate spune despre acest tip de temperament că el este al unui copil ascultător, supus, inteligent şi harnic care este foarte prietenos şi comunicativ, (el având nevoie de prieteni). Nu este pretenţios.

Fiind foarte smerit de felul lui, el are nevoie de frâu : „Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar …”. (Proverbe 26 : 3)

În Dex, definiţia cuvântului frâu este aceasta : „Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna”. Are nevoie să fie condus de aproape ; trebuie să fie sfătuit şi încurajat.

3. Şarpele de pe drum : „Dan va fi un şarpe pe drum, o năpârcă [ebr. shephiphon, se pare că este vorba despre viperă, a nu se confunda cu năpârca, ea este o şopârlă fără membre, care arată ca un pui de şarpe] pe cărare … ”. (Geneza 49 : 17)

Era fiul Bilhei, (roaba Rahelei, Geneza 35 : 25). Tipul de om care este judecător / rău de gură, (cu gura mare) care atacă şi pe la spate, care are venin în gură.

Gură spartă, care dă cu tine de pământ. În Psalmul 12 : 4 scrie despre : „ … cei ce zic : „Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi : cine ar putea să fie stăpân peste noi ?

Acest tip de om, (asemenea şarpelui), stă rău cu auzul, (se ştie că şerpii nu aud, dar văd foarte bine şi simt vibraţiile cu ajutorul limbii). Poate contează încă un amănunt : toţi şerpii sunt carnivori !

Putem spune că este tipul de om introvertit care tace şi coace, iar când vorbeşte are cuvinte cu un conţinut foarte toxic. Nu este interesat de ce spun alţii, (nu-i aude), pentru el contează doar părerea lui.

4. Cerboaica slobodă : „Neftali este o cerboaică slobodă : rosteşte cuvinte frumoase … ”. (Geneza 49 : 21) (În Geneza 35 : 25 sunt notaţi : „Fiii Bilhei, roaba Rahelei : Dan şi Neftali”). Despre el, tatăl nu spune că este un cerb, ci spune că este o cerboaică. Spre deosebire de măgar, cerbul trăieşte liber, în natură ! Este băiat, dar este finuţ ca o fată !

5. Lupul care sfâşie : „Beniamin este un lup care sfâşie ; dimineaţa mănâncă prada, iar seara împarte prada răpită”. (Geneza 49 : 27) Era fiul Rahelei şi cel mai mic dintre copii, (Geneza 35 : 24).

Lupul trăieşte în haită, având culcuşul lângă un izvor (sau o sursă) de apă. Ce nu se prea ştie este faptul că lupii deşi umblă în haită, (5 -10, până spre 30 de lupi, practic o familie lărgită), atunci când se află în mers calcă urmă în urmă, de aceea este greu de aproximat numărul lor. Activitatea lor este nocturnă.

Cel mai dezvoltat simţ al lupului este văzul ! Lupul este duşmanul cel mai de temut al cerbului ! Iacov avea şi o cerboaică, iar părinţii ştiu ce conflicte pot să apară mai ales între fraţi !

Printre oameni, omul care are temperament de lup, este cel care vede multe şi face foarte mult rău. Nu lasă urme, deşi umblă mult … !

Cinci personalităţi diferite … dar care aveau acelaşi tată !

II. Fiecare om se naşte cu un bagaj genetic.

Temperamentul ţine de ADN-ul copilului respectiv, de bagajul genetic cu care se naşte … şi care se manifestă încă dinainte de naştere ! La un moment dat, ucenicii îl întreabă pe Domnul Isus :

Învăţătorule, cine a păcătuit : omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ? Isus a răspuns : „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui ; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. (Ioan 9 : 2 – 3) Pare greu de crezut ca un om să facă un astfel de păcat !

În Osea 12 : 2 – 6 scrie că : „Domnul … va pedepsi pe Iacov după purtarea lui : îi va răsplăti după faptele lui. Încă din pântecele mamei a apucat Iacov pe fratele său de călcâi ; şi, în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el.

Iacov l-a întâlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu. Domnul este Dumnezeul oştirilor ; numele Lui este Domnul. Tu, dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău”.

Din întrebarea ucenicilor precum şi din răspuns, putem deduce că un copil care este în pântecele mamei poate păcătui ! În cazul de mai sus, Domnul Isus le explică faptul că omul respectiv nu a păcătuit, în acea perioadă a vieţii lui. Şi aceste cuvinte arată Dumnezeirea Domnului Isus ! Aşa ceva numai Dumnezeu ştie :

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau ; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”. (Psalmul 139 : 16).

În Geneza 25 : 21 – 23 este descrisă o astfel de cunoaştere dinainte de naştere, (precum şi relatarea viitorului îndepărtat, al copiilor nenăscuţi încă) !

Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă ; şi Domnul l-a ascultat : nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei ; şi ea a zis : „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată ?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Şi Domnul i-a zis :

„Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.

Textul din Geneza 25 poate explica întrebarea ucenicilor, deoarece scrie astfel: „Copiii se băteau în pântecele ei …”. Fapta era reală şi este clar că mama avea de suferit din punct de vedere fizic, dar este limpede că se consuma şi în sufletul ei : „Dacă de pe acum se bat, ce va fi după ?

III. Există şi păcate făcute din neştiinţă dar ele sunt tot păcate !

Cineva a fost oprit de către un echipaj de poliţie. Fiind noaptea, (undeva între două localităţi din Caraş-Severin), a aprins luminile de poziţie. Poliţistul i-a spus :

– Aveţi lumini neregulamentare ! (Erau de culoare albastră). El foarte senin a răspuns :

Nu am ştiut, dar nu e nicio problemă, le schimb ! Nu la fel a văzut acelaşi lucru şi agentul respectiv, aşa că a întocmit procesul verbal, iar omul respectiv a avut de plătit o amendă consistentă … şi i-a fost luat şi talonul, aşa că a trebuit să mai plătească şi la R.A.R.

Totul pentru două beculeţe ca de lanternă … dar mai ales pentru neştiinţă, nu cunoştea legea ! Dar la Dumnezeu este altfel :

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască ; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi …”. (Faptele Apostolilor 17 : 30 -31)

În I Timotei 1 : 13, apostolul Pavel scria că : „ … mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă !

Şi totuşi el considera că avea o conştiinţă curată … în timp ce îi prigonea pe urmaşii Domnului Isus ! În II Timotei 1 : 3, apostolul scria : „Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi …”.

Şi în Lege erau prevăzute astfel de păcate. Scrie despre locul Prea Sfânt că : „ … în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului”. (Evrei 9 : 7)

Realitatea este că din punctul de vedere al lui Dumnezeu, putem avea păcate şi probleme de caracter de care noi, (putem să nu fim conştienţi), dar care există câtă vreme nu le-am rezolvat !

Transformarea caracterului o face Dumnezeu, atunci când omul Îl caută din toată inima, prin rugăciunea cu lacrimi ! Dar aceaşi schimbare este un proces asemănător prelucrării unui teren părăsit … până ajunge să fie o grădină roditoare ! Dar pământul va tinde să producă buruieni tot timpul, aşa este firea noastră !

Tendinţa spre rău va fi, numai că omul credincios decide să facă voia lui Dumnezeu.


STUDII ASEMĂNĂTOARE :