Valoarea (vieţii) şi nonvaloarea (lucrurilor supraapreciate) … treizeci de arginţi sau trei sute de lei (arginţi) ?
Lui Ieremia (capitolul 15 : 19), Dumnezeu i-a spus ce trebuie să facă pentru o reabilitare spirituală a vieţii lui : „De aceea aşa vorbeşte Domnul : „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea ; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea”.
În Matei 26 : 6 – 13, este descrisă întâmplarea cu femeia care a turnat parfumul scump pe capul Domnului Isus.
Apoi în Matei 26 : 14 – 16 scrie că :
„Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis : „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre ?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor”.
Aceste versete (14 – 16, în care este notată vânzarea Domnului Isus de către Iuda Iscarioteanul) sunt scrise imediat după descrierea gestului făcut de femeia care a turnat parfumul / mirul. Preţul parfumului dăruit de ea era de peste 300 de dinari.
Marcu 14 : 4 – 5 (unde este descrisă aceeaşi întâmplare) scrie că :
„Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau : „Ce rost are risipa aceasta de mir ? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei [gr. dinari] şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea”.
Preţul stabilit de preoţi pentru Isus a fost de 30 de drahme / dinari / lei, adică 10 % din valoarea parfumului …
[Drahma era moneda grecească, iar dinarul era moneda romană, dar ele aveau aproximativ aceeaşi greutate, adică 4 grame de argint. Din acest motiv se şi spunea arginţi, (a se vedea Matei 26 : 15). În limba greacă termenul folosit pentru arginţi este argyria, care provine din argos „strălucitor”].
Pentru o apreciere cât mai exactă a valorii dinarului şi a drahmei de atunci, să ne reamintim că un leu (un dinar) era plata primită de un muncitor cu ziua.
„S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie”. Conform acestui verset (scris în Matei 20 : 2), dinarul (de fapt denarul, iar în traducerea Cornilescu leul) era plata primită de un zilier.
Valoarea lui Isus, (conform evaluării care a fost făcută de preoţi) a fost de 30 de dinari, adică preţul pentru 30 de zile de muncă.
Acest fel de-a evalua viaţa unui om este de fapt o devalorizare a adevăratelor valori ! Să fie mai scump un parfum decât un om ? Şi nu era vorba despre un simplu om … ci de Dumnezeu !
Poate ne grăbim să-l judecăm pe Iuda Iscarioteanul … cum a putut să facă aşa ceva ? Dar, oare nu dăm şi noi bani mai mulţi pe lucruri decât pentru Dumnezeu ?
De fapt, (pentru a fi exacţi) Iuda L-a predat pe Domnul Isus pentru a obţine banii doriţi, iar femeia a dat banii pentru a obţine un cadou deosebit pentru Dumnezeu.
În Ieremia 23 : 28 scrie :
„Pentru ce să amesteci paiele cu grâul ? – zice Domnul”.
(Contextul este altul, dar lecţia este aceeaşi : fă deosebire între ce are valoare şi ce nu are valoare pentru viaţa / hrănirea ta).
„Doamne dă-mi înţelepciunea să ştiu ce este de preţ şi să investesc banii pe care TU mi-i dai, acolo unde este nevoie cu adevărat” !
Foto : denarul roman (sursa : internet)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.