Jertfa Domnului Isus sau Trei realităţi despre moarte [Matei 27.50-54]

Moartea este un sfârşit, o continuare sau un nou început ? Depinde de relaţia pe care cel care pleacă de pe pământ (moare) o are cu Dumnezeu !

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis :

„Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu !” (Matei 27 : 50 – 54)


Sutaşul roman şi-a spus părerea despre Isus, („Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”), dar adevărul este altul :

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci !” (Evrei 13 : 8)


Să observăm trei adevăruri despre moarte :

  1. oricât de mult ar trăi un om într-o zi tot va muri ;
  2. şi după decesul împăratului (a celui mai important om dintr-o ţară), viaţa va continua … şi fără el,
  3. este adevărat că toţi oamenii mor dar întrebarea este : Eu dincolo în ce loc ajung ? Unde-mi voi petrece veşnicia ?

I. Oricât de mult ai trăi într-o zi tot vei muri

Să observăm câteva exemple din Biblie (vom nota numele şi câţi ani a trăit persoana respectivă) :

  1. Adam / 930 de ani : „Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 5)
  2. Set / 912 ani : „Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 8)
  3. Enos / 905 ani : „Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 11)
  4. Cainan / 910 ani : „Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 14)
  5. Mahalaleel / 895 de ani : „Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 17)
  6. Iared / 962 : „Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 20)
  7. Metusala / 962 de ani : „Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 27)
  8. Lameh / 777 de ani : „Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 31)

II. Viaţa va continua şi după ce tu nu vei mai fi (şi după moartea ta viaţa va merge mai departe ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic)

A murit este notat despre şapte persoaneFiecare generaţie de oameni a fost influenţată de generaţia care a precedat-o (cumva setările făcute programează omul să fie o copie a celuilalt) :

  1. Bela a murit ; şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra”. (Geneza 36 : 33)
  2. Iobab a murit ; şi în locul lui a împărăţit Huşam, din ţara temaniţilor”. (Geneza 36 : 34)
  3. Huşam a murit ; şi în locul lui a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit”. (Geneza 36 : 35)
  4. Hadad a murit ; şi în locul lui a împărăţit Samla din Masreca”. (Geneza 36 : 36)
  5. Samla a murit ; şi în locul lui a împărăţit Saul din Rehobot pe Râu”. (Geneza 36 : 37)
  6. Saul a murit ; şi în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor”. (Geneza 36 : 38)
  7. Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit ; şi în locul lui a împărăţit Hadar. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab”. (Geneza 36 : 39)

Practic niciunul nu a fost indispensabil … în locul despre care omul respectiv credea că este numai al lui (împărat), s-a dovedit că după ce a murit, s-a găsit un altul care să-l ocupe şi să poată să facă ceea ce poate el credea că nimeni altul nu va putea face deoarece nicun altul nu se va putea ridica la înălţimea lui !

S-a dovedit că nu este aşa, (s-a putut şi fără x şi fără y) de aceea ar trebui ca prioritatea mea să fie asigurarea vieţii veşnice !


III. Toţi oamenii mor … dar dincolo eu în ce loc voi ajunge ?

Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri … ”. (Luca 16 : 22 – 23)

Asigură-te că vei ajunge cu Dumnezeu în veşnicie. În cartea Amos (4 : 12) scrie : „Israele … pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele !

În Evrei 9 : 27 găsim scris despre faptul că Dumnezeu a stabilit ca oamenii să moară o singură dată :

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă”.

Dar în Biblie, în cartea Apocalipsa (capitolul 20 : 14) este scris despre o a doua moarte :

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua”.

Între cele două pasaje Biblice nu este o contradicţie, ci al doilea pasaj îl completează pe primul în care se vorbeşte despre deces (despărţirea sufletului şi duhului de trupul care urmează să fie înmormântat), dar sufletul şi duhul ajung undeva, (nu dispar pur şi simplu). dar adevărata persoană (sufletul respectiv), dacă nu s-a împăcat cu Dumnezeu, va ajunge ca în Ziua Judecăţii să aibă parte de a doua moarte, de despărţirea pentru veşnicie de Dumnezeu …

În Romani 1 : 17, apostolul Pavel a scris :

Cel neprihănit va trăi prin credinţă”.

Atunci când a redat dialogul dintre Domnul Isus şi Marta, apostolul Ioan a scris (în Ioan 11 : 25 – 27) adevărurile pe care Domnul Isus i le-a spus Martei :

Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta ?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”.

Crezi ? Dacă nu poţi să crezi, roagă-te asemenea unui om din Biblie, cu care vorbea Domnul :

Isus a răspuns : „Tu zici : „Dacă poţi !”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede !” Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi : „Cred, Doamne ! Ajută necredinţei mele !” (Marcu 9 : 23 – 24)

Rugăciunea lui sinceră a fost ascultată … fii sigur că Domnul Isus te ascultă şi pe tine !