16. PACEA DOMNULUI ISUS !
I Podcast I Pasaje Biblice : Efeseni 2 : 14 şi Isaia 26 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 16 Ianuarie 2022. În aceste vremuri tulburi este bine să ne amintim că :
- Isus este Pacea,
- Isus aduce pacea în oameni şi
- Isus aduce pacea între oameni.
I. În primul rând, Isus este Pacea
În Vechiul Testament era proorocit că :
„El va fi pacea noastră !” (Mica 5 : 5), dar în Efeseni 2 : 14 nu mai spune : „El va fi pacea …” ci : „Căci, El este pacea noastră … ”.
Ce a promis Dumnezeu s-a împlinit, iar în Noul Testament, după ce Domnul Isus S-a întrupat, a trăit printre oameni, Şi-a dat viaţa ca Jertfă pentru păcatele noastre, a înviat şi S-a înălţat la Cer.
II. În al doilea rând, Isus aduce pacea în oameni
Pacea este definită ca fiind :
„Liniște sufletească, stare de calm sufletesc ; tihnă, repaus, odihnă ; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere”. (DEX, 2009)
De unde vine salutul Pacea Domnului Isus ?
În Evanghelia după Luca 24 : 36 – 37 scrie că :
„Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis : „Pace vouă !” Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
Dar El le-a zis : „Pentru ce sunteţi tulburaţi ? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă ?”
Ce a spus şi a dăruit atunci pe moment Domnul Isus, când a venit între ucenicii Lui, (care ne amintim că erau plini de frică, de spaimă şi tulburaţi)? „Pace … !”
Domnul Isus le-a a adus lor pacea, dar ne-o aduce şi nouă, deoarece El ştie când nu mai avem pace şi primind pacea Lui ne transformă vieţile în bine !
În Isaia 48 : 22 scrie :
„Cei răi n-au pace, zice Domnul”.
Ce sfat îi putem da unui om care este apăsat şi neliniştit ? Exact ce scrie în cartea Iov 22 : 21 :
„Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace ; te vei bucura astfel iarăşi de fericire …”.
Cum ? Crede ce scrie în Isaia 53 : 5 despre Domnul Isus :
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”, adică vindecaţi în duhul, în sufletul şi chiar în trupul nostru.
III. În al treilea rând, Isus este Cel care aduce aduce pacea între oameni
Să ne reamintim ce le-a spus îngerul Lui Dumnezeu, păstorilor (de aici observăm şi cum vorbeşte Dumnezeu, şi ce fel de cuvinte liniştitoare foloseşte) :
„Nu vă temeţi : căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul : astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte : veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând :
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”. (Evanghelia după Luca 2 : 10 – 14)
La sfârşit o întâmplare şi un citat. Cicero spunea :
„Cei care au suferit mult, suportă mai uşor tot ce se întâmplă”.
Am citit o întâmplare trăită cu prilejul unor inundaţii. Locuinţa unui om era în afara primejdiei (când s-au revărsat apele), dar el împreună cu alţi vecini, au alergat la podul de peste râul din comuna învecinată, fiecare cu câte o frânghie, pentru a încerca să salveze ce se mai putea, mai ales pe unii oameni care erau expuşi să fie luaţi de furia apelor.
În timp ce omul nostru cerceta râul revărsat, atenţia i-a fost atrasă de o casă pe jumătate afundată în apă, care era dusă de curent.
Pe acoperişul casei era o femeie. Omul, cuprins de milă, voia să salveze femeia. Când casa purtată de apă s-a apropiat de podul pe care era el, a aruncat femeii o frânghie, dar aceasta şi-a greşit ţinta.
Omul a alergat de partea cealaltă a podului şi când a apărut acolo iarăşi casa, a aruncat din nou frânghia către femeie. Dar şi de data asta frânghia şi-a greşit ţinta în mod necruţător …
„Apoi”, povestea prietenul, „când a dispărut şi ultima nădejde a salvării, femeia dusă de ape pe acoperişul casei, şi-a întors privirea spre pod, cu capul sprijinit pe o mână şi cu un surâs senin, resemnat dar luminos pe faţa ei”.
Martorul ocular a spus :
„Până când voi muri, nu voi uita expresia acestei figuri. Nicio teamă, spaimă, groază de moarte nu se citea pe ea, era liniştită, senină, predată cu totul Domnului, cu neputinţă de a o descrie în toată măreţia ei.
A dat din cap cu recunoştinţă pentru încercarea mea de-a o salva, apoi femeia odată cu casa s-a scufundat în apă, dar o pace totală transfigurase figura femeii, cu o strălucire suprapământească”.
Povestea prietenului nostru a fost ascultată cu lacrimi … pe feţele celor care erau de faţă. Într-adevăr, femeia aceea nu putea fi decât un copil al lui Dumnezeu ; ea era stăpânită, în acele momente tragice, numai de pacea lui Dumnezeu.
De această pace putem avea parte şi noi. În Isaia 26 : 3 scrie că :
„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea ; da, pacea, căci se încrede în Tine”.
A chezăşui înseamnă a garanta, a-i da cuiva siguranța că va avea pacea.
„Doamne fii Tu Pacea mea zi de zi, oră de oră şi secundă de secundă şi ajută-mă să îmi doresc mereu şi să păstrez tot timpul în inima mea Pacea Ta ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat :
Podcast: Play in new window | Download