34. ANII MÂNCAŢI … DE LĂCUSTE [Ioel 2.25]

34. ANII MÂNCAŢI … DE LĂCUSTE
I Podcast I Pasaj Biblic : Ioel 2 : 25 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 03 Februarie 2022 I

În urmă cu mai mulţi ani de zile am vorbit cu un credincios care-mi spunea că are cincisprezece ani de la botez, dar nu credea că din toţi se adună un an de pocăinţă. Aşa ceva chiar dă de gândit.

Ioel spunea despre : „ … anii, pe care i-au mâncat lăcustele … ”. (Ioel 2 : 25)

  • Nu am mai auzit de aşa ceva, de lăcuste care se hrănesc cu ani !
  • Anii sunt un fel de mâncare ?
  • Ce lăcuste se hrănesc cu timp ?
  • Şi ce specie de lăcuste ne mănâncă anii ?

Lăcustele sunt acele „lucrurile” mici şi pline de viaţă (preocupările de zi cu zi) care ne sar înainte, exact în cale şi ne copleşesc cu grijile acestei vieţi, în aşa fel încât vedem ţânţarul, dar nu mai observăm cămila ! Cel cu ochi de lupă aşa şi este : vede bine lucrurile mici, dar nu le observă deloc pe cele mari !

Nu mai avem priorităţi, ci doar necesităţi ! Ţânţarul se dezvoltă într-un mediu cu apă, pe când cămila este cea care bea apa ! Ce Apă ? Apa Vie, acumulată cu jertfire, prezenţa Duhului Sfânt, care se duc prin alegerea lucrurilor interzise pentru noi, la un moment dat, în viaţa şi din viaţa noastră !


Pentru credincioşii din vremea Domnului Isus exact lucrurile privite de ei ca „necurate” erau importante în ochii lor, şi trebuie să ne amintim, că exact acelaşi fel de mentalitate îl avea şi Petru, care I-a explicat lui Dumnezeu, cât este el de sfânt, atunci când Dumnezeu i-a cerut să consume ceva necurat (din punctul lui de vedere) :

Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (Fapte 10 : 14)

Este interesant răspunsul pe care un om al lui Dumnezeu are îndrăzneala să I-l dea Domnului, Stăpânului lui, chiar atunci când EL Însuşi îi spune ce are de făcut !

[Şi trebuie să menţionăm şi să reţinem că acesta este răspunsul pe care omul Lui Dumnezeu I l-a dat Lui Dumnezeu … în timpul primei vedenii pe care a avut-o !]

Dar, Petru s-a gândit după aceea la ce i s-a arătat, iar Duhul Sfânt l-a făcut să înţeleagă care era voia lui Dumnezeu pentru el şi a fost gata să-L asculte pe Dumnezeu.

În aceasta şi constă pocăinţa ; în transformarea gândirii, încât să văd viaţa cu ochii Lui Dumnezeu şi să înţeleg lucrurile cum le înţelege Isus !

Iar mai târziu, când a ajuns în Cezareea, Petru, imediat după ce a intrat în casa lui Corneliu, şi-a început mesajul spunându-le celor la care Dumnezeu l-a trimis :

Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el ; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat”. (Fapte 10 : 28)


Dar să ne întoarcem la noi, cei din 2022, nu suntem oare exact ca oamenii din vechime ? Ocupându-ne cu lăcustele noastre, cu grijile mici, mărunte dar multe oare nu ne-am pierdut şi noi ani întregi din viaţă pe care i-am risipit cu secunda, nu cu anul, deoarece atunci chiar ne-am fi îngrijorat ?

Îngrijorări care ţin în special de trup şi care au rolul de-a ne face să neglijăm duhul din noi şi relaţia cu Dumnezeu. Grijile şi împărţirea cu multă slujire (activismul gen Marta) ne întunecă şi nouă zarea spirituală în aşa fel încât creştinul nu mai priveşte în viitor, ci doar în prezent.

Obiectivele spirituale pe care ni le-am propus (poate chiar la începutul anului) au rămas valabile … doar că sunt doar în subconştient, în timp ce noi trăim în prezent.

Ocupaţi şi cu ocupáţii iar credinciosul nici nu mai are o vedere de ansamblu, ci doar de conjunctură ! Este clar că el navighează spre ţinta dorită (înspre Cer) dar nu în linie dreaptă, ci cu tot felul de ocoluri şi de popasuri !


Rolul invaziei lăcustelor din vremea lui Ioel (care au prăpădit toată recolta) a fost şi un fel de lecţie cu obiecte. În urma lecţiei primite ei probabil că au realizat cât de mare este potenţialul distructiv al unor insecte mici (dar foarte multe) şi poate că au realizat că tot aşa se consuma şi viaţa lor. O risipeau cu griji mărunte şi-L neglijau şi pe Dumnezeu dar şi voia Lui.

Dar trezirea poporului la realitate a adus vremea turnării Duhului Sfânt peste orice făptură (a se vedea Ioel 2 : 28 – 29) …

Duhul Lui Dumnezeu, dintotdeauna ar fi vrut să vină în viaţa lor, dar ei nu aveau nevoie de EL, pentru că Duhul Sfânt şi azi poate fi primit de cei care vor să fie martori pentru Isus şi câştigători de suflete.

Deşi nici credinciosul standard din 2022, nu este un păcătos, dar nu este nici un câştigător de suflete, ci mai mult, un câştigător de bani.

Oferta de lucruri este aşa de mare încât :

Trebuie să-l am”, a intrat şi în mintea credinciosului !


Despre voia lui Dumnezeu, vorbim la Biserică sau doar ascultăm … depinde de ce parte a amvonului ne aflăm. A lucrătorilor sau a ascultătorilor, deşi analizând lucrurile realist, mare diferenţă nu este !

Toţi suntem în aceeaşi sală, cu aceeaşi mentalitate. ÎL iubim pe Isus, iar în declaraţii :

Doamne, Doamne” este sacru !

Avem comentarii Biblice de foarte bună calitate, doar la interpretarea Bibliei. Dar nu mai mergem în toată lumea, ci prin toată lumea …


În încheiere să fac şi eu această rugăciune :

Doamne Isuse, te rog să-mi vorbeşti şi mie prin Duhul Tău Cel Bun şi Sfânt, să mă ajuţi să văd viaţa aşa cum o vezi Tu, să iau chiar acum decizii sfinte şi să le duc şi la îndeplinire ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :