65. PE DRUMUL SPRE CER [Exod 13.17–22]

65. PE DRUMUL SPRE CER

I Podcast I Pasaj Biblic : Exod 13 : 17 – 22 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 06 Martie 2022 I

„17. După ce a lăsat faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape ; căci a zis Dumnezeu : „S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” 18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.

19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif ; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând : „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.”

20 Au plecat din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiului. 21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii”. (Exod 13 : 17 – 22)


Din Exod 13 : 17 – 22 înţelegem trei adevăruri extrem de folositoare pentru a înţelege trăirea prin credinţă :

  1. Dumnezeu nu alege pentru noi, calea cea mai uşoară (v. 17 – 18).
  2. Dumnezeu ne aminteşte că suntem efemeri (v. 19).
  3. Dumnezeu ne dă odihna (v. 20 – 22).

I. Dumnezeu nu alege pentru noi, calea cea mai uşoară (drumul cel mai scurt) (v. 17 – 18)

De ce ? Pentru a ne păzi de războaie (de conflictele cu alţi oameni, a se vedea Exod 13 : 17 – 18).


II. Dumnezeu ne aminteşte că suntem efemeri (v. 19).

Peste tot pe unde au mers au avut cu ei în faţa ochilor lor sicriul (Exod 13 : 19) … amintirea faptului că viaţa oricărui om este efemeră (indiferent de cât de important sau neimportant ar fi el la un moment dat).

În Geneza 41 : 44 scrie despre Faraon că :

„ … a mai zis lui Iosif : „Eu sunt faraon ! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.” … ”.

Atât de important era Iosif la momentul respectiv ! Dar anii au trecut şi au plecat de pe pământ şi Iosif şi Faraon şi toţi contemporanii lor.

Concluzia este aceasta :

viaţa merge înainte, dar trăieşte-o amintindu-ţi constant de Isus. EL este Cel care a murit pentru tine. Iosif era şi un simbol al Domnului Isus, al Celui care a venit dintr-o altă ţară pentru a-i aduce pe cei care sunt ai Lui acolo.


III. Dumnezeu ne dă odihna (v. 20 – 22)

Parcursul spiritual al vieţii este simbolizat prin popasurile Israeliţilor. În Exod 13 : 20 scrie că : „au tăbărât la …”, aceste opriri, pauze erau în locuri clar stabilite de-a lungul traseului pe unde trebuiau să treacă !

În Numeri 33 : 1 – 2 a fost notat :

Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului”.

Importante erau locurile de odihnă care le dădeau posibilitatea refacerii forţelor celor obosiţi de greul drumului. Era accentuată nevoia de refacere şi nu a rămas notat cât de mare era greutatea pe care o transportau cu ei.

În Matei 11 : 28 sunt notate cuvintele Domnului Isus :

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”.

Drumul spre Cer nu este uşor şi nici scurt, dar chemarea Domnului Isus este valabilă şi azi :

Veniţi la Mine … veţi găsi odihnă !

Este clar că aceasta înseamnă să-ţi laşi greutăţile din suflet la EL şi să nu le mai transporţi în tine ! Acolo unde eşti acum, pleacă-te pe genunchi chiar acum şi spune-i Domnului Isus tot ce te apasă pe suflet (tot răul pe care l-ai făcut sau răul care ţi-a fost făcut) şi roagă-L pe Domnul Isus să vină în viaţa ta ca Stăpân şi Mântuitor …


În încheiere să fac o rugăciune conform versetului scris în Isaia 58 : 11

Doamne Isuse, te rog călăuzeşte-mă şi pe mine neîncetat, satură-mi sufletul chiar şi în locurile fără apă şi dă-mi te rog din nou puterea de care am nevoie pentru duh, suflet şi trup ; fă să fiu asemenea unei grădini care este bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă, să mă pot bucura în această viaţă indiferent cât este de grea ! Şi ÎŢI mulţumesc frumos pentru că m-ai ascultat ! Amin”.


Podcastul poate fi ascultat aici :