338. ÎNSPĂIMÂNTAREA [Geneza 32.1–8 I Osea 5.15 I Psalmul 34.4–7]

338. ÎNSPĂIMÂNTAREA

I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 32 : 1 – 8 I Osea 5 : 15 I Psalmul 34 : 4 – 7 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 04 Decembrie 2022 I

O mare problemă a majorității oamenilor, având în vedere situațiile dificile prin care trecem (la ora actuală) este frica, teama puternică, înspăimântarea pe care o resimțim din diverse motive.

A fi înspăimântat înseamnă :

A fi cuprins de spaimă”. (DEX, 2009)

În Micul dicționar academic (Ediția a II-a din 2010), spaima este definită ca fiind o :

Stare de foarte mare neliniște și de teamă puternică, pe care o are cineva în fața unei primejdii”.

Considerăm că este inutil să redăm mai multe definiții având în vedere că această stare am experimentat-o fiecare, cine știe de câte ori până acum!?


Printr-o astfel de teamă a trecut și Iacov, la puțin timp după plecarea lui spre casă.

În Geneza 32 : 1 – 8 scrie că :

Iacov şi-a văzut de drum ; şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis : „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu !” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim. Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său, Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.

El le-a dat porunca următoare : „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau : „Aşa vorbeşte robul tău Iacov : „Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum ; am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.”

Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis : „Ne-am dus la fratele tău, Esau ; şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.” Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza.

A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele şi a zis : „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.” … ”.


Este limpede că lui Iacov îi era frică de ceea ce putea să se întâmple, având în vedere în ce situație tensionată a fost relația cu fratele lui geamăn atunci când a plecat de acasă, în urmă cu douăzeci de ani.

Și când a aflat că Esau se îndreaptă spre ei având cu el patru sute de oameni, a fost și normal ca el să fie speriat și cumva chiar disperat.

Și în cazul nostru, poate de cele mai multe ori, foarte rău ne fac veștile rele pe care le auzim. Chiar dacă ele în timp se dovedesc a fi minciuni și nu se adeveresc, totuși frica, teama, necazul, strâmtorarea, pericolul potențial în care ne aflăm, au un efect extrem de negativ asupra noastră.


Ce a contat foarte mult în cazul lui Iacov ?

Faptul că a apelat la ajutorul Lui Dumnezeu.


În Geneza 32 : 9 – 12 este descrisă rugăciunea lui Iacov.

Este consemnat faptul că :

Iacov a zis : „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac ! Tu, Doamne, care mi-ai zis : „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine !”

Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău ; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.

Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau ! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.” … ”.


Iacov s-a rugat Lui Dumnezeu bazându-se pe Cuvântul Lui Dumnezeu, pe promisiunile pe care Dumnezeu i le-a făcut.

Și a avut oarecum liniștea că el se afla în voia Lui Dumnezeu, deoarece a ajuns într-un pericol potențial din cauză că a ascultat de Dumnezeu și s-a îndreptat spre casă.

Care a fost urmarea unei astfel de rugăciuni, precum și a stăruinței în rugăciune care a urmat (a se vedea Geneza 32 : 24 – 31) ?

În Geneza 33: 4 scrie că :

Esau a alergat înaintea lui ; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns”.

Practic, Dumnezeu a schimbat atitudinea lui Esau față de Iacov !


Prin Osea, Domnul a vorbit :

Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, până când vor mărturisi că sunt vinovaţi şi vor căuta faţa Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine”. (Osea 5 : 15)

Necazul are rolul de-a ne apropia de Dumnezeu, iar Domnul Isus a promis :

„ … pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară …”. (Ioan 6 : 37)


Vom încheia această meditație, amintind ce scrie în Psalmul 34 : 4 – 7 :

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns : m-a izbăvit din toate temerile mele.

  • Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
  • Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
  • Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie”.

Să dea Dumnezeu ca această promisiune să fie cât se poate de reală, la fiecare rugăciune pe care fiecare dintre noi I-o facem Lui Dumnezeu și EL să ne scape de stările sufletești negative dar și de situațiile complicate din viața noastră (prin care poate trecem chiar acum) ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :