De Ziua naţională a României sau Realităţi care dor

La ora actuală România are aproximativ 18.900.800 locuitori (aceasta fiind populaţia ţării vineri 29 Noiembrie 2019, la orele 14 : 45) … dar populaţia scade constant, numărul deceselor fiind mai mare decât al naşterilor. (Statistica în timp real poate fi urmărită accesând : http://populatie.population.city/romania/).

Astăzi (vineri 29 noiembrie 2019) s-au născut 305 copii şi au murit 647 de persoane. În acest an s-au născut 112.817 copii şi au murit 238.874 de persoane … în timp ce erau notate aceste date au mai murit câteva persoane, numărul total scăzând cu cele câteva persoane care au plecat dintre noi.

Întrebarea este : Unde au ajuns dincolo ? Oare au ajuns la Dumnezeu sau se află deja în locul pedepsei veşnice ? Nu ştim cine au fost ei, dar mă pot întreba : Dacă ar fi să mor acum, unde aş ajunge ? O conştiinţă curată îmi poate spune adevărul, iar salvarea (mântuirea) poate veni numai prin Salvatorul Isus Christos !

În 1990, România a avut cel mai mare număr de persoane : 23.489.000. Dar în această statistică se are în vedere doar numărul naşterilor şi al decesele nu şi avorturile. Avortul este ceva ce se produce înainte de naştere, termenul folosit (avort) îndulcind realitatea care doare …

Să observăm cum este definit avortul la ora actuală şi cum era definit în 1929 :

  • Întrerupere accidentală sau provocată a gravidității înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern”. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)
  • „ … pierderea copilului înainte de naștere”. (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Lazăr Șăineanu, 1929)

Şi până la naştere este tot copil, acesta fiind cuvântul folosit de mama însărcinată şi la ora actuală când vorbeşte despre copilul aflat încă în pântecele ei (o mamă nu va spune : fetusul meu). Şi de fapt când (şi cum) fetusul devine copil / prunc / nou-născut ?

Dar definiţiile din dicţionare nu pot schimba realitatea vieţii, iar avortul este o pruncucidere. Un astfel de cuvânt nu sună bine şi nici expresia femeile ucigătoare de copii dar de fapt exact aşa ceva devine o femeie făcând avort … Oare femeia devine mamă, abia după naşterea copilului sau din momentul conceperii noii vieţi ?

Un alt termen folosit mai puţin este cel de sarcină în favoarea gravidităţii. Femeie însărcinată are sensul limpede de primire a unei responsabilităţi (ducerea sarcinii la bun sfârşit) de la Cineva (Dumnezeu fiind Dădătorul vieţii, deoarece femeia nu poate produce viaţa / copilul, ea doar o întreţine sau o întrerupe … avortul fiind în realitate o rupere în bucăţi).

Această însărcinare implică şi ducerea la bun sfârşit a sarcinii încredinţate, iar aruncarea pe parcurs / renunţarea la sarcină (actul voinţei mamei respective) este ceva condamnabil atât în ochii Celui care i-a încredinţat ducerea sarcinii respective cât şi în conştiinţa celei care acceptă ruperea în bucăţi a copilului din ea.


[Pare că nu sună bine o astfel de exprimare a realităţii, urechile noastre sensibile ar vrea să folosim termenul a chiureta : „A face să avorteze prin mijloace chirurgicale”, Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010].


Dar oare cine a redefinit realitatea morţii provocate (avortul care este o „întrerupere a gravidităţii” sau „o întrerupere a unei vieţi”) ?

Nu ştim exact nici cum a ajuns copilul („Băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență”, MDA 2, 2010) să fie numit făt („Produs de concepție din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște”, MDA 2, 2010).
Trebuie să observăm faptul că făt în 1929 era cuvântul folosit pentru : „copil, băiat” (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Lazăr Șăineanu, 1929), femininul fiind fată.

În poveşti se vorbeşte despre făt-frumos, referirea fiind făcută la un băiat deosebit. Cum de a ajuns fătul (băiatul în latină fêtus) să fie şi fată (lat. feta, conform aceluiaşi dicţionar şi anume : Dicționaru limbii românești, August Scriban, 1939) ? Nu ştim, dar ar fi interesant de aflat cine se joacă cu etimologia cuvintelor, deoarece aici vorbim despre ştiinţă.


Să observăm câteva date despre avort (sursa Asociaţia Pro Vita Bucureşti).

Pentru început, trebui făcută observaţia că 1958 a fost primul an de avort legal în România, iar datele de mai jos nu cuprind şi avorturile din sectorul medical privat.

  • Între 1958 – 1966 au fost 7.521.100 de avorturi (avortul era liber).
  • Între 1967 – 1989 au fost 6.549.823 de avorturi (a fost perioada de restricţii).
  • Între 1990 – 2017 au fost 8.020.955 de avorturi (post 89).
  • Total :                             22.091.878 de avorturi !

În 1997 au fost făcute 347.126 de avorturi (conform statisticii oficiale) la care se adaugă 55.931 de avorturi (făcute exclusiv în sectorul medical privat).

La fiecare o sută (100) de copii născuţi vii s-au făcut treizeci (30) de avorturi numai în 1997 … dar nu ştim de fapt, în toţi aceşti ani (1958 – 2017) câte alte avorturi s-au mai făcut, fără ştirea autorităţilor (nu folosim pentru aceste avorturi terminologia de avorturi ilegale deoarece drept de moarte are doar Cel ce dă viaţa, Dumnezeu).


Singura noastră scăpare este să apelăm la Mântuitorul Isus Christos … să aibă milă de noi !