119 I 2023. NU ARUNCA TIMPUL PE GEAM [Psalmul 90.12 I Numeri 11.31 I 2 Tesaloniceni 1.10]

119 I 2023. NU ARUNCA TIMPUL PE GEAM

I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 90 : 12 I Numeri 11 : 31 I II Tesaloniceni 1 : 10 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 29 Aprilie 2023 I

De ce să nu arunc timpul pe geam ? Deoarece dacă voi face așa ceva … de fapt mă voi arunca pe mine !

Viața oricărui om conține un număr exact de ani, luni, săptămâni, zile, ore și secunde. Nu avem la dispoziție un timp nelimitat ci el este bine stabilit.

Dumnezeu ne-a dat timp suficient pentru a putea îndeplini planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră, a fiecăruia. Dar pentru a și realiza scopul dorit de Dumnezeu pentru mine trebuie să îmi folosesc foarte eficient timpul vieții.

Nu îmi pot permite să arunc timpul pe geam deoarece odată cu timpul trece și viața, iar timpul pierdut degeaba nu îl mai pot recăpăta.


Poate că de aceea un om care a avut mult mai mult timp la dispoziție decât avem noi (deoarece Moise a trăit o sută douăzeci de ani) a scris :

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă !” (Psalmul 90 : 12)

Cu aceste cuvinte începe rugăciunea pe care Moise I-o face Lui Dumnezeu, iar cu rugăciune se și încheie Psalmul 90.


Timpul este ca o sumă de bani pe care un om o primește în punga vieții lui. Suma este precis stabilită și de el depinde cum o folosește. Poate să o investească sau să o risipească.

Aparent nu stă nimeni după el să-l verifice și poate să creadă că are dreptul de-a face ce vrea cu viața lui. Dar un om care trăiește cu Dumnezeu știe că de fapt ceea ce trăiește el nu este viața lui ci este viața Lui Dumnezeu.

Odată cu orele trece viața de fapt, iar un copil nu realizează că de fapt trece el nu doar încă o zi din viața lui. Ne-am aștepta ca oamenii mari să fie mai înțelepți dar oare chiar este așa ?


Moise se ruga Lui Dumnezeu să îl ajute pe el și pe cei din vremea lui să poată număra bine zilele. Oare ce să însemne această numărare de zile.

Viața unui om este stabilită să dureze șaptezeci de ani. În zile înseamnă aproximativ 25.550 de zile. Un om care are douăzeci și cinci de ani mai are la dispoziție încă două treimi din viață și anume 18.250 de zile. Dar un om care are vârsta de cincizeci de ani nu mai are la dispoziție decât o treime din viață și anume nouă mii, o sută douăzeci și cinci de zile.

Dar aceastea sunt calcule ipotetice deoarece nu știm care este limita stabilită de Dumnezeu, adică la ce vârstă se va termina viața fiecăruia dintre noi.

De aceea contează cum trăiesc fiecare azi, fiecare zi deoarece dacă Domnul va vrea eu am la dispoziție doar ziua de azi.


Moise a notat o observație foarte realistă. În Psalmul 90 : 10 el a scris despre ani că ei trec iute „și noi zburăm”. Pe vremea aceea doar păsările zburau.

Ce voia Moise să spună prin expresia : „și noi zburăm”.

  • Către unde ?
  • Sau către ce ?
  • Sau către Cine zburăm noi ?

În traducerea Cornilescu scrie despre viață că „trece iute și noi zburăm” dar în original scrie altfel : „căci în curând se va tăia și noi zburăm”.

Ori aici trebuie să menționăm că verbul tradus cu „a tăia” care arată moartea omului este ebraicul guz care înseamnă „a trece peste sau departe”.

Ce este extrem de important este faptul că acest cuvânt este folosit în Biblie numai de două ori. Aici precum și în Numeri 11 : 31 unde este scris că :

Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului”.

Verbul guz este tradus cu „a adus”. Dumnezeu a adus prepelițele acolo unde a vrut EL și a făcut să fie răspândite pe o suprafață clară și într-o cantitate clar stabilită.


Ce înseamnă aceasta ?

Chiar dacă eu cred că zbor încotro vreau eu, de fapt Dumnezeu controlează atât timpul vieții mele cât și spațiul ei.


Când a venit sfârșitul vieții prepelițelor, zborul lor s-a oprit exact într-un loc stabilit de Dumnezeu iar aceasta s-a produs în ziua stabilită de Dumnezeu.

Pentru păsările din stoulul respectiv, probabil că ziua lor a început ca oricare altă zi … dar deodată a venit un vânt puternic care a preluat controlul zborului lor iar prepelițele nu au mai putut controla direcția de zbor și este clar că ele nu au realizat că totul s-a terminat !

Cum, așa dintr-odată ? Da așa dintr-odată, așa este sfârșitul vieții, al zborului pe acest pământ numai că nu se termină totul aici, deoarece omul ajunge într-un „dincolo” pe care el și l-a pregătit iar acolo ajungem în fața lui Dumnezeu, Cel care ne-a dăruit viața …


În încheiere să ÎL rugăm pe Domnul Isus cum scrie în II Tesaloniceni 1 : 10.

Doamne Isuse, ajută-mă și pe mine ca atunci când Tu vei veni „în ziua aceea” să fii proslăvit și în mine și privit cu uimire în mine deoarece și eu cred în Tine ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :