Zidirea spirituală (III), 1 Corinteni 14.3, 2 Corinteni 13.10, Efeseni 4.29

3. Mijloacele folosite pentru zidirea / edificarea spirituală (şi sufletească)

[Zidire : „1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei.

2. Construcție, clădire, edificiu”. Dex ]

 

Cum (prin ce) se face zidirea ? Prin :

  • cuvântul profetic :

Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere”. (I Corinteni 14 : 3)


  • darul vorbirii în alte limbi şi al tălmăcirii limbilor (I Corinteni 12 : 10). Apostolul Pavel a scris :

Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi ; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească”. (I Corinteni 14 : 5)


  • cuvântul scris :

Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare”. (II Corinteni 13 : 10)


  • relatarea experienţelor avute cu Dumnezeu :

Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură ; ci unul bun, pentru zidire [gr. oikodomēn], după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud”. (Efeseni 4 : 29)

La ce se referă apostolul Pavel ? În II Corinteni 12 : 19 scria :

Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos ; şi toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea [gr. oikodomēs] voastră”.

În context apostolul Pavel descria viaţa de credinţă, care constă şi în revelaţii dar şi în necazuri deosebite :

Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer … ”. (II Corinteni 12 : 1 – 2)

„ … întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele … De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos ; căci când sunt slab, atunci sunt tare”. (II Corinteni 12 : 5, 10)

Pentru un credincios este foarte ziditor să ştie că în umblarea cu Dumnezeu poţi avea şi momente de extaz, dar şi momente de slăbiciune în care ţi se pare că Dumnezeu este foarte departe şi deşi ÎL rogi, sunt domenii în care nu-ţi va împlini cererile :

„ … mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis : „Harul Meu îţi este de ajuns ; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. (II Corinteni 12 : 7 – 9)