Sărbătoarea recunoştinţei sau Fii mulţumitor lui Dumnezeu ! 1 Corinteni 15:10 şi Exod 25:1-9

efeseni-5-20Domnul a vorbit lui Moise şi a zis : „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar ; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

Iată ce veţi primi de la ei ca dar : aur, argint şi aramă ; materii vopsite în albastru, purpuriu, cârmâziu, pânză de in subţire şi păr de capră ; piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare ; lemn de salcâm ; untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare ; pietre de onix şi alte pietre pentru efoda şi pieptar.

Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceţi Cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta”. (Exod 25 : 1 – 9)

Materialele cerute de Dumnezeu pentru construirea Cortului întâlnirii, făceau parte din toate regnurile, (există în principal trei diviziuni ale corpurilor din natură) : animal, vegetal și mineral, (deşi la ora actuală există şi alte clasificări).


Prin Harul Lui Dumnezeu

  1. sunt ce sunt,
  2. am ce am şi
  3. fac ce fac !
  • A mulţumi înseamnă : „1. A exprima (cuiva) recunoștința sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva ; a bucura. 4. A fi, a se socoti satisfăcut ; a nu pretinde mai mult”.
  • Mulţumit (în ebraică sensul este de bine, plăcut, bucuros).
  • Recunoştinţa : „ … recunoaștere a unei binefaceri primite”.

Efeseni 5 : 20 „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos”.

Apostolul Pavel spunea : „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic ; ba încă am lucrat mai mult decât toţi : totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine”. (I Corinteni 15 : 10)


ÎI sunt recunoscător Lui Dumnezeu pentru că prin Harul Lui :

I. Sunt ce sunt

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis ”. (Exod 25 : 1) Nu contează foarte mult cine eşti, ce eşti, de unde eşti ci contează ce devii, ce face Domnul din tine, unde / încotro te duce !

Apostolul Petru scria că : „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului ?” (II Petru 3 : 10 – 12)

Moise a fost cioban şi-a ajuns conducătorul poporului ! Fiecare credincios poate să se gândească : Ce-am fost şi ce-am ajuns ?! Poate şi prin materialele cerute de Dumnezeu pentru cort, Domnul i-a vorbit lui Moise … ce însemnau ele ca materie primă, prin ce proces au trecut şi ce-au ajuns !

  • lemnul de exemplu care-a fost cândva un salcâm, ce făcea parte dintr-o pădure de salcâmi !
  • viţelul de mare din care-a rămas doar pielea … pentru acoperiş, dar care cândva trăia într-o colectivitate plină de viaţă !Fiecare creştin este o operă de artă, la care lucrează Dumnezeu ! În Efeseni 2 : 10 „Căci noi suntem lucrarea [gr. poiēma, lucrare de artă sau capodoperă] mâinilor lui Dumnezeu …”. (N.I.V) Acelaşi cuvânt mai este folosit numai în Romani 1 : 20 unde apostolul Pavel scria că :

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute [gr. poiēmasin] de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi”.


II. Am ce am …

„ … să-Mi aducă un dar ; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă …”. (Exod 25 : 2)

  • I Tesaloniceni 5 : 18 „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile ; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”.
  • În Evrei 13 : 5 scrie : „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis : „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.

Ce ne dă Dumnezeu ?

Dumnezeu ne spune ce să facem cu ce avem, iar omul lui Dumnezeu, ascultă pas cu pas fără să-şi facă griji, de unde vor veni banii şi ce se va face el pentru că nu are … etc. !

În cazul credincioşilor conta nu doar ce dădeau, ci şi cum dădeau, cu ce atitudine a inimii. Acolo numai Domnul vedea … şi omul Lui. Lui Moise Dumnezeu i-a cerut : „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar ; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă”. (Exod 25 : 2)

Important de reamintit este că ei erau foştii robi, care nu aveau mare lucru, înainte de-a pleca din Egipt. „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer”. (Evanghelia după Ioan 3 : 27)


Întrebarea este : Ce pot avea în viaţă ?

1. Prosperitatea sau chiar bogăţia. Proprietăţile materiale.
Dăruitorul (sau darnicul) este omul care ştie să strângă dar ştie să şi dea. Atenţie : zgârcenia nu face parte din Roada Duhului !

David spunea : „Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie ? Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem … Doamne Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o Casă Ţie, Numelui Tău celui sfânt, şi ale Tale sunt toate.

Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă ; de aceea Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia inimii mele şi am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău care se află aici, aducându-Ţi de bunăvoie darurile lui”. (I Cronici 29 : 14, 16 – 17)

Ce a dat David ?Împăratul David a zis întregii adunări : „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, şi lucrarea este însemnată, căci Casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu.
Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu

  • aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur,
  • argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint,
  • aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă,
  • fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier şi
  • lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn,
  • pietre de onix şi
  • pietre scumpe de legat,
  • pietre strălucitoare şi de felurite culori, tot felul de pietre scumpe şi
  • marmură albă multă.
    Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaş :
  • trei mii de talanţi de aur [110 tone], de aur de Ofir, şi
  • şapte mii de talanţi [260 de tone] de argint curăţat, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor, aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur, şi argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint şi pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-şi mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului ?” (I Cronici 29 : 1 – 5)

În capitolul I Cronici 22: 14 scrie despre tot ce a pregătit David mai înainte : „Iată, prin străduinţele mele, am pregătit pentru Casa Domnului

  • o sută de mii de talanţi de aur [3.750 de tone],
  • un milion de talanţi de argint [37.500 de tone] şi
  • o mulţime de aramă şi de fier care nu se poate cântări, căci este foarte mult ; am pregătit, de asemenea,
    lemne şi
  • pietre, şi vei mai adăuga şi tu”.

Pentru a vedea cât a dăruit David vom nota că în data de 15octombrie 2016, preţul aurului era următorul :

  • Aurul de 14 k : un gram valorează 104 lei / 23,58 euro.
    • 104.000 de lei costă un kg, adică 23.580 euro.
    • 2.358.000 de euro costă o tonă de aur.
    • 259.380.000 costă 110 tone. Deci aproximativ 260 de miliarde de euro costă 110 tone de aur.
    • 88.425.000.000 valorează 3.750 de tone de aur, adică 88 de mii de miliarde de euro.
  • Aurul de 24 k : un gram de aur valorează 164 lei sau 36,52 euro şi acesta ar fi preţul pentru ceva ce seamănă cu aurul de Ofir !

La unii Dumnezeu le-a dat lucruri, la alţii înţelepciune, sau daruri ale Duhului Sfânt, la alţii le-a dat iscusinţă, îndemânare etc., dar fiecare a avut ceva de la Dumnezeu !


2. Sărăcia. Este şi ea tot un dar de la Dumnezeu, la fel de bun ca bogăţia.

Ce a fost David ? Păstor. A trecut prin momente în care nu a avut nici măcar pâine, sau apă de băut ! Să ne amintim două exemple :

  • I Samuel 21 : 1, 3 – 6 scrie : „David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec …”. L-a întrebat : „Acum ce ai la îndemână ? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” Preotul a răspuns lui David : „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită, doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei !” David a răspuns preotului : „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, şi toţi oamenii mei sunt curaţi ; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela care o va face.” Atunci preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului, ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă”. Nu este exclus ca ei să nu fi mâncat de trei zile, din moment ce-a apelat la această soluţie !
  • I Cronici 11 : 15 – 17 scrie despre David că era : „ … pe stâncă, în peştera Adulam, când tabăra filistenilor era în valea refaimiţilor. David era atunci în cetăţuie, şi o ceată a filistenilor era la Betleem. David a avut o dorinţă şi a zis : „Cine-mi va aduce apă de băut din fântâna de la poarta Betleemului ?

Părul de capră. Pentru construirea cortului Moise a primit ce-au dat oamenii. Cine-a avut doar păr de capră, a dat păr. Alţii au avut lemn de salcâm, (dar era de dimensiuni foarte mari). Întrebarea este : Ce făceau cu el prin pustie ? Sau îl găseau acolo ? Un gând este că :

Nu trebuie să te pui cu hobby-urile oamenilor, că nu poţi ştii de exemplu ce colecţii au prin casă şi îi poţi judeca greşit … poate că Dumnezeu le-a dat îndemnul să strângă păr de capră de exemplu, dar în viitor nu poţi ştii niciodată dacă ceea ce-au strâns ei nu va fi strict necesar pentru viaţa Bisericii.

Să ne amintim şi de văduva care a dat doi bănuţi, au prins foarte bine şi nu au fost refuzaţi. Luca a notat că : „Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi. Şi a zis :

„Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi ; căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască”. (Evanghelia după Luca 21 : 1 – 4)

Principiul Biblic este : „Ea a făcut ce a putut”. (Evanghelia după Marcu 14 : 8)


3. Perioadele de lipsuri materiale

Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor”. (Numeri 33 : 1 – 2) Un popas a fost făcut la Aluş : Simţirea lipsei.(v. 13 – 14)

A. Acolo se stă uneori din cauza alegerilor greşite. Aşa a fost în viaţa fiului risipitor. Scrie despre el că : „După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă”. (Evanghelia după Luca 15 : 14)

B. Alteori omul este încercat !

  • Un exemplu pentru noi este Iov : „ … şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului !” (Iov 1 : 21) Dar noi ştim mai mult : Fraza întreagă este : Domnul a dat, Domnul a luat (dacă Dumnezeu nu îngăduie nu ni se ia nimic) dar Domnul va da dublu ! „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese”. (Iov 42 : 10)
  • Simţirea lipsei este unul dintre popasuri în drumul spre Ţara Promisă ! „Au pornit din Dofca şi au tăbărât la Aluş. Au pornit din Aluş şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut”. (Numeri 33 : 13 – 14)
  • Un semn al încercării, care apare şi la Iov şi în cazul poporului evreu este faptul că omul va avea câteva necazuri, care vin peste omul respectiv unul după altul, asemenea valurilor : „Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale ; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine”. (Psalmul 42 : 7)

C. Etalonul este binecuvântarea : „Domnul este păstorul meu : nu voi duce lipsă de nimic”. (Psalmul 23 : 1) În Psalmul 34 : 10 scrie despre cei care au forţă şi autoritate şi totuşi prin puterea lor nu pot rezolva problemele, aşa că : „Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine”.


III. Fac ce fac.Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor … Să faceţi Cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta”. (Exod 25 : 8 – 9)

În Coloseni 3 : 17, apostolul Pavel îi învăţa pe creştini cu ce mentalitate să lucreze : „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.

Pentru a face Cortul Întâlnirii (sau o clădire / o construcţie) deoarece Dumnezeu le-a cerut acest lucru, aveau nevoie să parcurgă câteva faze din acest proces :

  • faza de proiectare. Le trebuia un plan, (aceasta însemnând şi un arhitect);
  • faza de strângere a fondurilor necesare, fiindcă aveau nevoie de materialele de construcţie ;
  • faza executării construcţiei. Aici se punea problema oamenilor pricepuţi în câteva domenii diferite, dar le trebuia şi un şantier cu facilităţile respective, (pentru prelucrarea materiei prime din care aveau să facă produsul finit de care aveau nevoie). Le trebuia firma care să aducă planul de pe hârtie în lumea reală : să facă lucrarea !

Atunci când este voia Lui Dumnezeu să se facă un anumit lucru, toate celelalte sunt amănunte … şi proiectul şi banii şi firma de construcţie !


CONCLUZII :
Care este ideea principală a textului ?

  • Dumnezeu are o voie a Lui.
  • Ea se va face, deoarece noi suntem doar pentru o vreme, dar zidirea Bisericii o face Domnul Isus, Cel Veşnic. El dă şi voinţa şi înfăptuirea : „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”. (Filipeni 2 : 13)
  • Proiectul, oamenii şi resursele spirituale şi materiale / fondurile Îi aparţin Domnului Isus : „ … voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui”. (Evanghelia după Matei 16 : 18)

În încheiere o ilustraţie din viaţă. Luna trecută (într-o zi din septembrie 2016), am răsturnat de pe birou pe jos (pe mochetă), o cană cu apă, pe care nu am observat-o …

M-am aplecat să o ridic … pe ea scria : „Mulţumesc !” Aşa este un adevărat creştin. Indiferent de ce i se întâmplă, el este presetat să mulţumească pentru toate lucrurile ! „Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile … !”.