Luca 23:13-25 (I), Procesul Domnului Isus

Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod şi le-a zis : „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală.

Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.

Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi ; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat.

Ei au strigat cu toţii într-un glas : „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba !” Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.

Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei au strigat : „Răstigneşte-L, răstigneşte-L !”

Pilat le-a zis pentru a treia oară : „Dar ce rău a făcut ? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El”. (Evanghelia după Luca 23 : 13 – 25)


Din această parte a procesului Domnului Isus, (descrisă de Luca în Evanghelia după Luca 22 : 63 – 23 : 25), învăţăm câteva lucruri :

I. În viaţă uneori, dreptatea poate fi întoarsă doar datorită faptului, că democraţia o cere, (adică dacă majoritatea care este prezentă într-un loc, spune despre ceva negru că de fapt este alb), iar judecătorul din acel proces poate ceda şi va spune şi el aşa … deşi ştie bine ce este alb şi ce este negru !

La procesul care s-a desfăşurat atunci, Pilat a constatat nu doar nevinovăţia Lui Isus, (Cel acuzat pe nedrept) ci şi vinovăţia celor care ÎL acuzau pe nedrept, pe un Om nevinovat, pe cei care aveau o mare problemă, din punct de vedere spiritual şi moral.

Ce nu ştiau ei, (sau unii doar se făceau că nu ştiu), era faptul că Isus era Judecătorul lui Israel ! În Vechiul Testament, era profeţit astfel :

Acum, strânge-ţi rândurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresuraţi ! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz !” (Mica 5 : 1)

Să loveşti cu nuiaua peste obraz pe cel mai important judecător al ţării era un lucru foarte grav ! Cineva poate că ar fi spus :

Cine ar îndrăzni să facă aşa ceva ? Dar dacă omul cu nuiaua făcea acest lucru unui om despre care nu ştia cine este ?! De fapt, foarte grav era gestul în sine, lovirea cu nuiaua peste obraz … pe cine lovea, era deja cu totul altceva !

Şi de fapt, ori de câte ori cineva îi face rău unui copil al Lui, Îi face rău direct Domnului Isus ! (Şi trebuie să reţinem, că într-un fel sau altul, toţi suntem copiii Lui) !

Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut”. (Matei 25 : 40)

Acest verset poate fi aplicat fie în bine, fie în rău, pentru că omisiunea este descrisă în versetul 45, (sunt acele momente când pot să fac cuiva un bine şi mă fac că nu-l observ) … Domnul Isus a spus : „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut”. (Matei 25 : 45)

Pilat însă a cedat presiunii anturajului, a mulţimii unite la rău. Dar prin această nedreptate au intrat pe mâinile Celui ce judecă drept, care nu se uită la faţa omului şi nici la mulţimea / majoritatea care face răul.

II. Ascultarea de Cuvântul Lui Dumnezeu, (şi implicit cunoaşterea Bibliei), îmi poate scăpa viaţa !

Prin Isus, Dumnezeu le-a spus (arătat) urmaşilor Lui / creştinilor direcţia pe care o au de urmat : Ierusalimul era locul de pornire, după care trebuiau să se îndrepte mai încolo, tot mai departe (a se vedea Faptele Apostolilor 1 : 8) şi ascultând de cuvântul Lui Dumnezeu, aveau să scape cu viaţă, în urma asedierii şi cuceririi Ierusalimului, (care în Cer deja era hotărâtă, numai că decizia Divină, nu era cunoscută şi pe pământ) ! .

Ei cei nedrepţi, (dar mulţi, un simbol al democraţiei, al majorităţii care decide într-o localitate) nu au aflat nici de această poruncă dată de Domnul Isus (Fapte 1 : 8), nici de cuvintele Domnului Isus din Evanghelia după Matei (capitolul 24 : 15 – 18), unde scrie :

De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă ! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi ; cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă ; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina”.


III. Ce semăn azi, voi secera cândva !

Au declarat că nu au alt împărat decât Cezarul. În Ioan 19 : 15 scrie :

Dar ei au strigat : „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L !” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru” ?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns : „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul !

Au procedat exact ca şi contemporanii lui Samuel, care s-au lepădat de prooroc, pentru a intra în rândul lumii, aşa că peste aproximativ patruzeci de ani, au trebuit să accepte ce-a decis Cezar pentru ei.

Ce-au semănat au cules. Au acuzat un Om pe nedrept, a ajuns vremea în care au fost acuzaţi pe nedrept … dar plăteau prin Titus, ceea ce I-au făcut Domnului Isus …

Întotdeauna când unui om i se întâmplă ceva ce pare a fi foarte nedrept, să ne amintim de acest exemplu şi să nu uităm că :

„ … judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte”. (Psalmul 19 : 9)