Fapte sau vorbe ? Cu cine mă asemăn, cu Isus, cu Maria sau cu Iuda ? (Ioan 12: 1-8)

În Evanghelia după Ioan (capitolul 12 : 3 – 8) scrie că : „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei ; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis : „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor ?”

Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis : „Las-o în pace ; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna”.

În Evanghelia după Ioan (capitolul 12 : 1 – 8) avem descrisă o întâmplare din viaţa Domnului Isus. Printre participanţi se aflau Maria … dar şi Iuda.


I. Cel ce tace şi face şi cel ce comentează, (are idei, dar nu face nimic, doar vorbeşte)

Să îi observăm pentru început şi pe Maria şi pe Iuda :

Maria :

  • „ … a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ … ”. (Evanghelia după Ioan 12 : 3)
  • „ … a uns picioarele lui Isus … ”. (v. 3)
  • „ … şi I-a şters picioarele cu părul ei … ”. (v. 3)

Iuda Iscarioteanul :

  • Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis : … ”. (v. 4)

II. Impertinenţa lui Iuda Iscarioteanul. (Pentru el, este clar că Isus nu avea mare valoare) …

Gestul lui Iuda a arătat o nesimţire dusă la extrem. Din context se poate înţelege că gestul a fost făcut de Maria în casa familiei ei, unde Domnul Isus era invitatul de bază, iar Iuda a putut participa doar datorită faptului că făcea parte din grupul ce-L însoţea pe Isus, adică a intrat acolo doar datorită Lui.

Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei ; şi s-a umplut casa de mirosul mirului”. (Evanghelia după Ioan 12 : 1 – 3)

Cina a fost pregătită special pentru Isus ! Gazda evenimentului, (Maria) a considerat că este momentul să-I facă un cadou invitatului lor. Fiind în casa ei putea să facă ce voia.

Ce amestec avea Iuda în acest lucru ? I-a cerut cineva părerea ? A contribuit cu ceva la acest cadou ? Peste ani, Petru (care a fost martor ocular), avea să scrie :

Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia”. (I Petru 4 : 15)

Deşi aici, a fost făcută să sufere gazda ! Probabil că oamenii cu bun simţ au rămas uimiţi de impertinenţa lui Iuda şi de această ieşire ! Aceste cuvinte arată că Iuda era foarte mândru.

El se vedea superior atât lui Isus cât şi tuturor celor prezenţi. Noi avem o expresie care poate caracteriza ce s-a întâmplat acolo : „Aşa ceva nu se face”.

Este greşit să spui aşa ceva şi în gând, ce să mai spunem de exprimarea părerii cu glas tare. Este ca şi cum un oarecare, pe care îl accepţi să-ţi vină în vizită, te acuză şi pe tine, care eşti gazda şi comentează gestul pe care-l faci pentru cineva la care ţii mult ! Iuda practic şi-a arăta dispreţul faţă de Domnul Isus !

Cu alte cuvinte, el a transmis : „Lui ţi-ai găsit să-I faci un cadou ? Dacă chiar voiai să faci ceva folositor, trebuia să dai banii aceştia săracilor, nu Lui Isus. El nu merită”.

În ce situaţie L-a pus şi pe Isus şi pe Maria. Dacă era să-i răspundă după gravitatea gestului, ar fi trebuit ca să-l dea afară pe Iuda, imediat şi să rupă orice legătură cu un astfel de om care a dovedit un caracter josnic !

De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor ?” (Evanghelia după Ioan 12 : 5) Foarte urât a fost şi faptul că a spus preţul cadoului.

În mod normal rupi eticheta cadoului pe care îl oferi, datorită faptului că dragostea nu este un comerţ : „Îţi ofer atât, ai grijă să-mi faci un cadou de-o valoare apropiată !”

Iuda a mai spus şi ce-ar fi trebuit să facă Maria, după ce-a cumpărat cadoul … să-l revândă pentru a da bani săracilor, nu lucruri ! Iuda părea a fi acolo şeful care decidea ce-ar fi trebuit să facă fiecare cu banii lor, ce să dea cui, să dea etc.


III. Isus

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine ; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară : căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi”. (Evanghelia după Ioan 6 : 37 – 39)

Este admirabilă reacţia Domnului Isus ! El nu-l exclude pe Iuda din grupul lor, ci îl iartă şi-i pune o întrebare care să-l facă să-şi verifice motivaţiile gesturilor lui :

Las-o în pace ; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele … ”. (Evanghelia după Ioan 12 : 7)

Dar este limpede că aceste comentarii au adus supărare în sufletul Mariei, i-au stricat bucuria, au urâţit atmosfera etc., doar pentru că Iuda Iscarioteanul, avea alte idei …


Concluzie :

Cu cine mă asemăn ?

  • Cu Maria (înfăptuitorul, dăruitorul pentru Isus) ?
  • Cu Iuda Iscarioteanul (comentatorul, judecătorul care înveninează atmosfera din locul în care este prezent), sau
  • cu Domnul Isus (care mai dă o şansă, mai iartă încă o dată, îngăduie …) ?