Cauza şi efectul ! Amos 3:1-8

Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră,

  • copii ai lui Israel,
  • împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului ! 

„Eu

  • v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului : de aceea
  • vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.”

  • Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi ?
  • Răcneşte leul în pădure, dacă n-are pradă ?
  • Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii, lui dacă n-a prins nimic ?
  • Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă ?
  • Se ridică laţul de la pământ fără să se fi prins ceva în el ?
  • Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul ?
  • Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul ?

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. Leul răcneşte : cine nu se va speria ? Domnul Dumnezeu vorbeşte : cine nu va proroci ?” (Amos 3 : 1 – 8)


Prin Amos 3 : 3, Dumnezeu a pus o întrebare :

Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi ?

Din acest verset, precum şi din context, (v. 3 – 6), Dumnezeu le reaminteşte contemporanilor lui Amos că întotdeauna efectul are o cauză :

1.  Mersul pe jos a două persoane, se datorează faptului că înainte a existat o învoială / înţelegere între cei doi.

2. Răcnetul leului arată faptul că el a găsit prada.

3. Puiul de leu zbiară, atunci când a prins ceva.

4. Pasărea este prinsă în laţ, pentru că un om a pus acolo o cursă.

5. Laţul se ridică de pe pământ, doar atunci când s-a prins ceva în el.

6. Sunetul trâmbiţei, (care poate avertiza aupra unui atac duşman), va aduce înspăimântarea în sufletul celor care aud sunetul trâmbiţei, ei putându-se aştepta la ce este mai rău.

7. Când se întâmplă o nenorocire într-o cetate, se ştia că aceasta a fost datorită faptului că Dumnezeu a făcut-o.

Uneori noi putem vedea şi cauza şi efectul, dar se poate întâmpla ca omul să vadă doar efectul fără a şti cauza, care însă poate fi dedusă.

Dumnezeu se aştepta la o concluzie pe care contemporanii lui Amos, ar fi trebuit să o aibă :
atunci când un om prooroceşte, el o face pentru că Dumnezeu îi spune cuvintele Lui !

În Amos 3 : 7 – 8 scrie :

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci … Domnul Dumnezeu vorbeşte : cine nu va proroci ?


Şi dacă Dumnezeu Însuşi vorbeşte, omul muritor trebuie să ia seama la ceea ce i se spune, chiar dacă poate nu-i place de omul prin care i se vorbeşte !