Voi bate Păstorul (II) sau Şi-a adus aminte [Matei 26.30-32]

Prin ce poate să vină trezirea la realitate ?

Să observăm doar trei exemple de amănunte care au dus la reaşezarea valorilor în viaţa lui Petru care în acel fel şi-a adus aminte de Cuvântul Domnului Isus (atunci când) :

1. A cântat un cocoş

După cădere atunci când a cântat cocoşul despe Petru scrie că :

Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând : „Nu cunosc pe Omul acesta !”

În clipa aceea a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus : „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar”. (Matei 26 : 74 – 75)

Cocoşul l-a oprit din rostirea cuvintelor nepotrivite.

Dar în momentul în care Domnul Isus i-a atras atenţia, credea că nu despre el vorbeşte Domnul. Petru se ştia foarte bine, ştia cât este de puternic din punct de vedere al tăriei de caracter, ştia că dacă şi-a propus ceva, exact aşa va face, aşa că de data aceasta Domnul Isus va realiza că nu a avut dreptate !

Dacă ar fi ţinut cont de cuvintele profetice, Petru ar fi acţionat altfel, ar fi fost atent iar în timpul de rugăciune ar fi cerut puterea şi protecţia Lui Dumnezeu …


2. A avut (ceea ce noi numim) un proces de conştiinţă

Marcu (în capitolul 14 : 72) notează că Petru a ieşit din acel loc realizând ce-a făcut (având o conştientizare interioară). Evanghelistul Marcu scrie că :

Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă”.


3. A avut parte de o privire a Domnului Isus

Luca (22 : 61) adaugă un alt amănunt :

Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori”.


Concluzie :

În Luca 24 : 4 – 8 scrie despre femeile care au mers la mormânt că acolo :

„ … li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis : „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu ? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că :

„Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus”.

Cuvinte pe care atunci când le-au fost spuse nu le-au prea luat în serios ! Dacă ar fi ţinut cont de ele, probabil că nu ar fi mers la mormânt, din moment ce Domnul Isus le-a spus clar că a treia zi va învia !

După o perioadă de depărtare spirituală, după ce credinciosul trece printr-un necaz mare, nu-şi mai pierde timpul făcând ceva ce nu are valoare, sau mergând în anumite locuri în care nu are ce căuta creştin fiind (poate fi şi vagabondarea pe anumite site-uri nu doar mersul până la o anumită locaţie), creştinul în primul rând se întoarce la Cuvântul Lui Dumnezeu, căruia îi acordă valoarea cuvenită.

Pentru el un cuvânt din Sfânta Scriptură nu mai este o simplă vorbă ci este Cuvântul Dumnezeului Celui Viu de care (şi pe care) are grijă să-l asculte !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :