Ceasul vostru şi puterea întunericului [Luca 22.39-53]

După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis : „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând : „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine ! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte ; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici ; i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis : „Pentru ce dormiţi ? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” Continue reading „Ceasul vostru şi puterea întunericului [Luca 22.39-53]”