Ce pot învăţa despre rugăciune din pasajul din Matei 15 : 21 – 28 ?
„Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El :
„Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David ! Fiica mea este muncită rău de un drac.”
El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor : „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” Drept răspuns, El a zis : „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând :
„Doamne, ajută-mi !” Drept răspuns, El i-a zis :
„Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei !”
„Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Atunci Isus i-a zis : „O, femeie, mare este credinţa Ta ; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela”. (Matei 15 : 21 – 28)
Studiu Biblic
Din acest pasaj putem învăţa despre rugăciune (şapte aspecte pe care este bine să le cunoaştem) :
- cererea adresată Domnului Isus porneşte de la o nevoie concretă, a cărei rezolvare o poate aduce numai Dumnezeu (posedarea demonică, în acest caz, Matei 15 : 22).
- cum poate să ajungă până la Cer, la Dumnezeu strigătul inimii ? (Matei 15 : 22). În Isaia 58 : 4 scrie că este important nu doar postul în sine şi rugăciunea pe care o facem ci : „ … să vi se audă strigătul sus”. Pentru a avea parte de această finalitate, contează foarte mult curăţia inimii şi-a vieţii celui care se roagă.
- uneori Domnul Isus nu ne răspunde deloc, deşi ştim că ne-a auzit când i-am cerut ceva după voia Lui (Matei 15 : 23).
- rugăciunea stăruitoare a ucenicilor Lui (a celor care se unesc în rugăciune pentru problema altuia) primeşte răspuns … o explicaţie în care Domnul Isus le spune de ce nu face ce I Se cere ( a se vedea Matei 15 : 23 b – 24).
- datorită mijlocirii ucenicilor femeia aude Cuvântul Domnului Isus spus despre ea, dar nu adresat direct ei. Uneori şi nouă, Dumnezeu nu ne vorbeşte direct ci altor credincioşi le spune un cuvânt pentru noi. În I Corinteni 12 : 7 scrie : „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”.
- uneori Dumnezeu ne surprinde cu răspunsurile Lui care sunt total neaşteptate, la cererile cuviincioase pe care I Le facem (a se vedea versetul 25 : închinare, rugăminte …) iar răspunsul Domnului Isus a fost : „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei !” Cum m-aş fi simţit eu, dacă aş fi avut problema ei, L-aş fi rugat frumos … iar EL să-mi fi vorbit aşa ? Găsim şi alte exemple asemănătoare (de respingere) în Biblie ?
- rezolvarea problemei este scopul pentru care ÎL rog pe Isus să facă EL ceea ce eu nu pot (Matei 15 : 27 – 28). A contat atunci (şi este valabil şi azi) :
- stăruinţa în rugăciune (Luca 18 : 1), persist indiferent că nu primesc un răspuns pe loc sau am parte de o respingere (aparentă uneori) din partea Lui Dumnezeu …
- smerirea persoanei care ÎL roagă,
- credinţa cu care Se pleacă înaintea Lui.
Concluzii despre rugăciune (din cartea Psalmilor) :
I. Dorinţa celui care se roagă (este descrisă în Psalmul 39 : 12), iar o rugăciune sinceră este adusă cu lacrimi :
„Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele ! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele !”
II. Certitudinea rugătorului este că :
„Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea !” (Psalmul 6 : 9)
III. Constanţa în rugăciune este o caracteristică a copilului care vorbeşte cu Tatăl :
„Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău !” (Psalmul 69 : 13)
Ştiind aceste adevăruri, Dumnezeu să ne ajute să ne îmbunătăţim relaţia cu Dumnezeu …
STUDII ASEMĂNĂTOARE :