Învierea lui Lazăr. 3. Stările sufleteşti [Ioan 11.8-17]

Conform acestui pasaj, spre deosebire de Domnul Isus (de Dumnezeu care este atotcunoscător şi ia decizii în cunoştinţă de cauză), noi oamenii acţionăm uneori greşit fiind motivaţi fie de presupuneri, fie lăsându-ne duşi de val (de stările sufleteşti de moment, care pot fi pozitive / entuziasmul lui Toma, sau negative … fiind nervoşi spunem şi facem ce nu trebuie).

  1. presupunerile (părerile),
  2. cunoştinţa deplină („ştiinţa mai dinainte”) şi
  3. stările sufleteşti din cauza cărora sunt luate uneori decizii de moment omul fiind sub influenţa sentimentelor.

III. Stările sufleteşti (Toma sau Cel care se lasă dus de val / de emoţii, de stările sufleteşti, fiind în stare de orice jertfă) !

Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici : „Haidem să mergem şi noi să murim cu El !” (Ioan 11 : 16)


[Este evident că ucenicii aveau în minte pericolul în care se aflau şi ei, nu numai Isus atunci când spun : „Învăţătorule”… „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea ?” (Ioan 11 : 8), Toma fiind însă singurul care a spus cu voce tare ce gândea].


În Iov 36 : 21 scrie : „Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău”. Dar şi bucuria care nu este ţinută sub control, poate atrage consecinţe nefaste.


Vom aminti numai trei situaţii în care din cauza bucuriei, oamenii au greşit, exaltarea (euforia), făcându-i pe cei în cauză să depăşească anumite graniţe pe care ei nu aveau permisiunea de-a le trece.

1. Locuitorii din Bet-Şemeş

Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grânele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul şi s-au bucurat când l-au văzut …

Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, când s-au uitat în chivotul Domnului ; a lovit (cincizeci de mii) şaptezeci de oameni din popor. Şi poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie.

Oamenii din Bet-Şemeş au zis : „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt ? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi ?”

Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună : „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului ; coborâţi-vă şi suiţi-l la voi.” … ”. (I Samuel 6 : 13, 19 – 21)

Bucuria întoarcerii chivotului în ţară a fost urmată de întristarea ce-a venit în urma judecăţii Divine, ce-a urmat încălcării voiei Lui Dumnezeu …


2. Ezechia

În acelaşi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.

Ezechia s-a bucurat şi a arătat trimişilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme şi tot ce se afla în vistieriile lui : n-a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui pe care să nu li-l fi arătat …

Atunci Isaia a zis lui Ezechia : „Ascultă cuvântul Domnului oştirilor :

„Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi ; nimic nu va rămâne, zice Domnul. Şi vor lua din fiii tăi ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.” … ”. (Isaia 39 : 1 – 2, 5 – 7)

În urma vindecării, a minunii de care a avut parte, este evident că Ezechia, nu mai putea de bucurie. Iar într-un asemenea moment al vieţii, a lăsat garda jos şi a făcut un lucru pe care nu şi l-ar fi permis în mod normal. Iar prin ceea ce a făcut, Ezechia a semănat o sămânţă în inima trimişilor împăratului Babilonului, le-a dat ideea ce-ar putea face pentru a obţine profit cu o investiţie nu foarte mare pentru capacitatea ţării lor.

Dar bucuria jafului înfăptuit de Babilonieni avea să fie urmată de amărăciunea pierderilor …


3. Babilonul

Căci iată că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara de la miazănoapte ; se vor înşirui în şiruri de bătaie împotriva lui şi vor pune stăpânire pe el ; săgeţile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale.

Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, şi toţi cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul. Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi înveselit, când Mi-aţi jefuit moştenirea Mea ! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă, nechezaţi ca nişte armăsari focoşi !” (Ieremia 50 : 9 – 11)


Când am de luat decizii mă bazez pe realitate sau pe presupuneri şi pe stările sufleteşti de moment ?


STUDII ASEMĂNĂTOARE :