Căsătoria şi familia sau Unu plus unu fac … „noi”, (nu doi) ! (Geneza 2.24)

Geneza 2.24, Un singur trup!De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur [ebr. echad] trup [ebr. basar]”. (Geneza 2 : 24) În original : „o carne”. Echad este folosit de patru ori înainte de Geneza 2 : 24 şi anume în Geneza 1 : 4, 1 : 9, 2 : 11 iar cel de-al patrulea pasaj este în Geneza 2 : 21, (unde scrie că :

Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit ; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei”).


Din primele trei pasaje unde este folosit ebr. echad înţelegem că cei doi sunt :

I. Diferiţi.

În Geneza 1 : 4 – 5 scrie că : „Dumnezeu a văzut că lumina era bună ; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă : aceasta a fost ziua întâi [ebr. echad]”.

În familie cei doi sunt diferiţi. Să vedem în ce constau diferenţele. Au fost făcuţi din / cu o :

1. Materii prime diferite.

Dumnezeu a făcut o zi din două materiale opuse, (lumina şi întunericul), pe care le ţine în unitate, de când a făcut pământul.

Prin acesta ne vorbeşte indirect că se poate să fii diferit de celălalt şi totuşi să rămâi împreună cu el !

Cei doi sunt făcuţi din materiale diferite : Adam a fost făcut din ţărână, (din mult material care a fost modelat), iar Eva din carne, (din puţin material, care a fost înmulţit) !

Practic trebuie lipit pământul cu carnea !

De aceea este nevoie de-un lipici puternic ! Ce au comun sunt duhul şi sufletul, ele fiind făcute din acelaşi material, au aceeaşi compoziţie fiind din Dumnezeu !


2. Cantităţi diferite.

În Geneza 2 : 7 scrie că : „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”. Înţelegem că Dumnezeu a folosit exact cantitatea necesară.

În Geneza 2 : 21 – 22 scrie cum a fost făcută femeia : „ … Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit ; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om”.

Este clar că nu a fost o cantitate suficientă, coasta a fost doar punctul de pornire ! A trebuit să fie făcută o minune a înmulţirii puţinului !


3. Construcţie diferită !

Cei doi au o construcţie diferită, temperamente diferite, pot avea o educaţie diferită, precum şi unele valori diferite ! De aceea trebuie mult lipici !

Cei doi se completează ! Noi nu vedem forma sufletească, dar aşa este concepută familia !

Sfat : Pentru ca ţărâna să fie una cu carnea … în fiecare zi aplicaţi suficient lipici !


II. Uniţi.

Al doilea loc în care este folosit ebr. Echad, îl găsim în Geneza 1 : 9 – 10 unde scrie că : „Dumnezeu a zis : „Să se strângă la un [ebr. echad] loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul !” Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.

Ceea ce-i strânge / uneşte pe oameni este dragostea. Apostolul Pavel scria : „Căci dragostea lui Hristos ne strânge … ”. (II Corinteni 5 : 14)

Cumva, din ape diferite, prin unire se formează mările şi aşa iese la iveală pământul, care este o nouă entitate. Ea exista, dar nu era vizibilă. Aşa este şi familia, prin căsătoria celor doi se formează o nouă existenţă !

După cum pământul exista, dar nu era vizibil, fiind acoperit de ape, tot aşa şi iubirea exista în inima celor doi, dar devine vizibilă, palpabilă, prin căsătorie, prin unirea celor doi !


Trei comparaţii pentru dragoste şi pentru familie :

1. Căsătoria poate fi asemănată cu o prăjitură. Pentru compoziţia aceasta poţi să foloseşti făină din două pungi diferite, (care poate fi produsă de firme diferite), dar după ce se face amestecul nu se mai vede făina … ci doar aluatul !

2. Dragostea este ca un foc. În Cântarea Cântărilor 8 : 6 scrie : „Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor ; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului”.

Un foc pentru a arde trebuie să fie puse lemne, pentru a-l întreţine. Cei care stau la casă, ştiu ce înseamnă să te trezeşti dimineaţa îngheţat, după ce focul de-aseară s-a stins de multă vreme !

3. Dragostea este asemănată şi cu apa, cu râurile. Este nevoie de două râuri pentru a forma un fluviu … iar ele trebuie să fie alimentate constant cu apă, altfel ele rămân doar nişte albii uscate !

În Cântarea cântărilor 8 : 7, scrie că : „Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece ; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ”.

După unirea a două râuri, nu mai ştii care este unul şi care este celălalt ! Cei doi se fac un singur trup. O traducere literală este : o carne ! Întâi este apropierea celor doi, unul de altul … apoi vine lipirea !


III. Lipiţi.

Cel de-al treilea loc unde este folosit echad este în Geneza 2 : 10 – 12, unde scrie că : „Un râu ieşea din Eden şi uda grădina ; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. Numele celui dintâi [ebr. echad] este Pison ; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Aurul din ţara aceasta este bun …”.

Un râu are malurile şi apa. Are traseul bine stabilit, iar între cele două componente există o legătură care nu se poate rupe, (doar în cazuri de excepţie când apa dă peste maluri, din cauza debitului mare şi se produc inundaţiile).

Şi în familie există cele două feluri de oameni. Cei asemenea malurilor, (cărora le place să mediteze, să stea) şi cei asemenea apei curgătoare.

Un exemplu este Ruben, despre care Iacov spunea că este : „ … năvalnic ca apele … ”. (Geneza 49 : 4) Genul acesta de oameni, se simt în largul lor, când sunt în mişcare. Ei tot timpul trebuie să aibă vreun lucru de făcut.


Cum se face lipirea de celălalt ? Contează foarte mult ca :

1. Ambele piese (băiatul şi fata) să fie curate. În momentul căsătoriei cei doi trebuie să se fi păstrat curaţi !

În primul rând contează ca ambele piese ce urmează a fi lipite, să fie curate. Două părţi / persoane diferite sunt unite prin intermediul unui lipici !

Acest lipici este dragostea pe care o au unul pentru altul. În I Ioan 4 : 8 scrie că : „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu ; pentru că Dumnezeu este dragoste”.

Dumnezeu dă dragostea numită agape, dragostea jertfitoare. Iar agape este un act de voinţă, mai mult decât un sentiment ! Pentru o lipire corectă, pentru ca adezivul să prindă, este nevoie ca atât băiatul cât şi fata să se fi păstrat curaţi, din punct de vedere sexual !


2. Să se ţină cont de ordinea în care se face lipirea.

S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească”. (Geneza 34 : 3) A greşit că nu a lipit în ordinea corectă de aceea lipitura nu a ţinut. Are şi lipirea regulile ei :

Dina, fata pe care o născuse lui Iacov, Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării. Ea a fost zărită de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o”. (Geneza 34 : 1 – 2)

a) Întâi te lipeşti de celălalt cu inima …
b) apoi cu celelalte părţi ale trupului : mâinile, buzele etc. … nu invers !

Sihem a greşit, deoarece s-a lăsat dus de poftă şi a trecut peste tot ce-ar fi trebuit să fie înainte, dacă Iacov ar fi fost de acord cu această căsătorie !


3. Lipiciul folosit trebuie să fie de calitate.

Ce lipici trebuie folosit ? Cel indicat de către Producătorul familiei şi trebuie folosit conform Instrucţiunilor de folosire, (Biblia). Numai Dumnezeu poate menţine familia :

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte”. (Psalmul 127 : 1)

Care este partea omului ? Mirele din Cântarea Cântărilor spunea : „Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso ! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele !” (Cântarea Cântărilor 4 : 10)


Cum se ajunge la menţinerea unului ? În familie este nevoie de cuvinte, gesturi de dragoste, mici atenţii zilnice … iar ieşirile din fire să fie eliminate.

Se recomandă folosirea lipiciului cât mai des şi cât mai multe să fie dovezile de tandreţe … aşa se cimentează relaţia.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate ; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său … ”. (I Corinteni 13 : 4 – 5)

Dai şi ţi se va da ! Dacă aştepţi doar să primeşti … pierzi !