Inferioritatea interioară !

În Exod 2 : 2 scrie: “Femeia aceasta … A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni …” În Faptele Apostolilor 7 : 20, Ştefan spunea că: “Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu.” De fapt … oare pentru Dumnezeu pot exista copii urâţi ? Din moment ce Domnul îi plămădeşte ! (A se vedea Psalmul 139). Poate să spună despre lucrarea Lui că nu este cum trebuie ? … Moise era văzut cum era, adică frumos şi de către mama lui şi de către Domnul.Şi totuşi, Moise, când Domnul îl trimite, spune: “Ah ! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară … căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Domnul i-a zis: “Cine a făcut gura omului ? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb ? Oare nu EU, Domnul ?” (Exod 4 : 10 şi 11). Credea oare că îi spune Domnului ceva ce EL nu ştia ? Pentru Domnul, Moise era frumos aşa cum era, fiindcă EL l-a făcut aşa.

Şi trebuie făcută încă o observaţie. Atunci când are loc acest dialog, Moise se afla la muntele Horeb (Exod 3 : 1). După dialogul relatat, el pleacă, ajunge în Egipt, iar în capitolul 6 : 28 – 30 scrie : “Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului, Domnul a zis lui Moise :

“EU sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.” Şi Moise a răspuns înaintea Domnului : “Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să mă asculte Faraon ?” Din nou îşi arată sentimentul de inferioritate, care era în el. Şi Domnul iarăşi îi explică ce să facă ! …

În viaţă, există lucruri care sunt greu de înţeles pentru noi, cei care vrem să ştim: De ce ? Domnul îi spune poate ca să-l încurajeze, că EL l-a făcut aşa. Dar nu-i spune, de ce ? Aceste dizabilităţi îşi au rolul lor. Iar Moise în acel moment avea optzeci de ani … nu mai era un copil, dar handicapul interior îl purta cu el ! (Exod 7 : 7).

Dar pentru el această dizabilitate încă era o piedică … Optzeci de ani de inferioritate interioară ! Ani cu realizări exterioare mari totuşi; fiindcă Biblia spune despre el că : “ … a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.” (Faptele Apostolilor 7 : 22), iar în versetul următor, Ştefan mai face o precizare importantă.

Moise avea patruzeci de ani atunci ! Cât de mare poate fi deosebirea dintre omul exterior, (cu realizări remarcabile, omul cu o carieră de succes la vârsta aceea, peste care mai trec patruzeci de ani, în şcoala zdrobirii), şi omul interior, care rămâne acelaşi în mintea lui, în privinţa handicapului din vorbire !

Nu trebuie să uităm nici de Ilie. Despre el Iacov spune că : “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi ; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul” . (5 : 16 – 18). Dumnezeu, îi asculta rugăciunea pentru o ţară întreagă … dar el rămânea cu slăbiciunile lui !

Isaia scrie ce problemă aveau evreii în ei, necaz de care nu vorbeau cu voce tare, ci doar în gând, neştiind că Dumnezeu aude şi gândurile … (să ne amintim doar de Ana, mama lui Samuel …) : “Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele : „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu” ? Nu ştii ? N-ai auzit  ?

Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte ; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ; aleargă, şi nu obosesc ; umblă, şi nu ostenesc”. (Isaia 40 : 27 – 31)

Dumnezeu care spune : “Eu sunt Domnul care te vindecă” (Exod 15 : 26) şi are puterea de-a şi face ceea ce spune, nu îi vindecă pe toţi, deşi le ştie problemele, ci doar măreşte puterea celui ce cade în leşin” … dar nu îl vindecă ! Îi dă doar puterea de-a-şi purta povara şi oare nu este destul atât ?

În Pilda pe care Domnul Isus o spune despre Lazăr şi bogatul lui vecin, aminteşte ascultătorilor ce este după ! Ce se întâmplă Dincolo … şi este clar că Dumnezeu i-a dat puterea interioară de-a accepta voia lui Dumnezeu, care pentru el a însemnat o viaţă cu sărăcie, boală şi foame, dar scrie clar că “Lazăr şi-a luat pe cele rele” (Luca 16 : 25), adică şi-a acceptat crucea ! Iar Dumnezeu, de acolo de sus din cer vedea totul !

Un alt exemplu îl avem în viaţa apostolului Pavel, care în Faptele Apostolilor are rezultate deosebite, dar în privinţa ţepuşului lui, Dumnezeu nu intervine ! EL i l-a dat cu un anumit scop, pentru a-l păstra smerit, nu l-a vindecat, dar i-a dat Harul de-a putea duce crucea aceasta interioară ! Şi el scrie :

dar, întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.

De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni …” (II Corinteni 12 : 5 – 10).

Fiecare creştin are crucea lui, pe care trebuie să o ia în fiecare zi şi să o ducă cu el, în drumul spre EL ! Este drept că, poate şi în cazul lui, va fi ca şi în viaţa lui Lazăr … de abia dincolo va înţelege De ce a trebuit să fie aşa !