II Petru 2:10-13, Batjocoritorii (II)

ii-petru-2-10-13batjocoritorii-ii7. Solomon : „Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har”. (Proverbe 3 : 34 şi 19 : 29 „Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor”.

Solomon este mai tranşant în exprimare, la el sinonimul folosit de el pentru batjocoritor este nebun !


8. Elisei : „De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau : „Suie-te, pleşuvule ! Suie-te, pleşuvule !” (II Împăraţi 2 : 23)

Pentru batjocoritor nici nu contează cine este cu adevărat ţinta cuvintelor lui, ce fel de viaţă trăieşte, pentru că se poate lua de orice, inclusiv de felul în care arată, (şi pentru care omul respectiv chiar nu are nicio vină) ! În Proverbe 17 : 5 scrie că :

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut ; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit”.

Moise se plângea oarecum de problemele de exprimare pe care le avea : „Domnul i-a zis :

Cine a făcut gura omului ? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb ? Oare nu Eu, Domnul ?” (Exod 4 : 11) Practic ce avea el nu era un defect de fabricaţie, ci un proiect adus la îndeplinire conform planului Divin …. chiar dacă omul îl definea ca fiind un handicap !

Dar omul nu are de unde să ştie ce plan a făcut Dumnezeu pentru viaţa lui şi felul în care acel defect este exact ingredientul necesar împlinirii voii Lui Dumnezeu !


9. Ieremia

M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat ; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit ! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine”. (Ieremia 20 : 7)

Iar în timp s-a ajuns şi la măsuri radicale, pentru a lua viaţa omului care spunea adevărul care deranja ! (A se vedea Ieremia capitolul 38).


10. Domnul Isus.

În Isaia 49 : 7 scrie :

Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici :

Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales”. Şi în Isaia 53 : 3 scrie :

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”.

Împlinirea proorociei este descrisă de Luca, el a scris că : „Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat”. (Evanghelia după Luca 23 : 11)

Era proorocit şi acest lucru : „Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi ! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele …”. (Isaia 1 : 4)


11. Petru :

Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor … ”. (2 Petru 3 : 3) La ce pofte de referea apostolul Petru ?

Care este portretul batjocoritorului ? El este un om fără valori spirituale. Apostolul Petru scria clar : „Ajunge, în adevăr, că în trecut

  • aţi făcut voia neamurilor şi
  • aţi trăit
    •  în desfrânări,
    • în pofte,
    • în beţii,
    • în ospeţe,
    • în chefuri şi
    • în slujiri idoleşti neîngăduite”. (1 Petru 4 : 3) Este de remarcat şi ce spune Petru când aminteşte închinarea la idoli : „slujiri idoleşti neîngăduite”.

Un om care nu Îl cunoaştea pe Dumnezeu, se închina la idolul / zeul despre care era învăţat, deoarece aşa se putea să fi primit el credinţa, dar conştiinţa îi spunea chiar şi omului respectiv, până unde să meargă în ceea ce se face la templul respectiv !

Era o limită peste care dacă se trecea se ajungea la închinarea neîngăduită ! Erau jertfe umane, promiscuitate, vrăjitorie etc. lucruri care nu mai aveau de-a face cu o conştiinţă sinceră care căuta la un templu curăţarea sufletească ! Iar cei din vremea lui Petru ştiau exact cum stăteau lucrurile !

Apostolul Pavel le amintea Corintenilor : „Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi”. (1 Corinteni 12 : 2) Un creştin nu acceptă idolatria, sub nici o formă, chiar nici chiar idolatria adusă la zi, modernizată / spiritualizată ! Un creştin este un templu al lui Dumnezeu, iar apostolul Pavel întreba :

Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii ? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu : „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor ; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu”. (II Corinteni 6 : 16)

De ce îi întreba ? Poate pentru a-şi aminti cum vedea Dumnezeu acest amestec şi cât de costisitor era :

  • Ieremia 3 : 24 „Idolii, dimpotrivă, au mâncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor”.
  • Ezechiel 14 : 7 „Căci orice om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească unui proroc, ca să Mă întrebe prin el – Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde”.
    Ezechiel 23 : 39 „Căci după ce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s-au dus şi în Locaşul Meu cel Sfânt ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea”.

12. Iuda : „Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte …Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite”. (Iuda 1 : 10, 18)

Iuda aminteşte despre ce fac ei contra lui Dumnezeu, dar nu dă foarte multe detalii despre ce va face Dumnezeu cu ei, pentru ei sau contra lor ! Depinde foarte mult de deciziile personale care pot să constea în regretul pentru faptele făcute sau dimpotrivă, cum îi scria apostolul Pavel lui Timotei, că :
„ … oamenii răi şi înşelători

  • vor merge din rău în mai rău,
  • vor amăgi pe alţii şi
  • se vor amăgi şi pe ei înşişi”. (II Timotei 3 : 13) Continuarea ? „ … batjocorind ce nu cunosc, vor pieri … ”. (II Petru 2 : 12)

    Concluzie :

  • Evrei 3 : 7 – 8 „De aceea, cum zice Duhul Sfânt : „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu … ”.
  • Evrei 3 : 13 – 15 „Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice : „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice : „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii”.