Harul, nedreptatea şi plata păcatului [Pilda vierilor / viticultorilor, Marcu 12.1-12]

Din punct de vedere spiritual, credinciosul poate să înţeleagă Pilda vierilor ca având o învăţătură pentru el, (via fiind o reprezentarea a poporului Israel – a se vedea Osea 10 :1), dar trebuie să ne amintim că Israel a fost un om. În Iov 34 : 29 scrie că Dumnezeu : „La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om”.

Credinciosul deşi are parte de Harul Lui Dumnezeu, totuşi poate să aleagă să-i facă o nedreptate semenului lui, alegând să trăiască în păcat, dar trebuie să ştie că dacă nu-şi repară greşelile, va ajunge cândva să plătească pentru alegerile lui. Un alt aspect este faptul că un creştin nu este scutit de necazuri, (el poate avea parte şi de nedreptate …


I. Harul

Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie.

  • A împrejmuit-o cu un gard, 
  • a săpat un teasc în ea şi 
  • a zidit un turn ; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară. 

La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale”. (Marcu 12 : 1 – 3)

Investiţia omului a fost mare (a sădit via, a făcut un gard, un teasc, un turn), a avut o cerere mică (doar partea Lui), dar Stăpânul nu a primit la început nimic.


1. Trăiesc prin Harul (datorită Harului) Lui Dumnezeu

Sunt beneficiarul Harului Lui, (darurile Lui pe care nu le merit), dar este foarte important să-I mulţumesc Lui Dumnezeu, pentru ceea ce mi-a dat şi să nu încerc să mă ating de partea Lui.

Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis : „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” … ”. (Evrei 13 : 5)

În locul nemulţumirii aleg mulţumirea, în locul dorinţei de-a avea tot mai multe lucruri, să-mi doresc mai mult din Dumnezeu.


2. Exemplul Domnului Isus

Matei 15 : 36

A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului”.

Matei 26 : 27

Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând : „Beţi toţi din el … ”.


3. Exemplul apostolului Pavel

Filipeni 4 : 11

Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele ; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”.

Faptele Apostolilor 27 : 35

După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce”.

Faptele Apostolilor 28 : 15

Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele trei cârciumi”, fraţii care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat”.


II. Nedreptatea

Uneori viaţa pare a fi (şi chiar este) foarte nedreaptă

În Marcu 12 : 2 – 8 scrie că omul :

„ … a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mâna pe el,

  • l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis iarăşi la ei un alt rob ; ei
  • l-au rănit la cap şi l-au batjocorit. A mai trimis un altul pe care
  • l-au omorât ; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care,
  • pe unii i-au bătut, iar
  • pe alţii i-au omorât. Mai avea un singur fiu preaiubit ; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu !”, zicea el. Dar vierii aceia au zis între ei : „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.” Şi
  • au pus mâna pe el, l-au omorât şi
  • i-au aruncat trupul afară din vie”.

[De observat că răutatea vierilor nu-L poate atinge pe cel plecat din ţară (pe Domnul Isus, pe Cel înălţat la Cer), dar poate face rău trimişilor lui (apostolilor) … ].


De ce îngăduie Dumnezeu aşa probleme (încercări, nedreptăţi) în viaţa mea ?

[Sunt mai multe explicaţii dar ne vom rezuma la trei].

  1. Pentru apropierea de EL.
  2. Pentru a dedica mai mult timp rugăciunii.
  3. Pentru a stărui în rugăciune şi a sta de vorbă cu Dumnezeu, chiar dacă nu toate cererile mele vor fi îndeplinite.

III. Plata păcatului

Acum, ce va face stăpânul viei ?

  • Va veni,
  • va nimici pe vierii aceia, şi
  • via o va da altora. Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură :

„Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului ; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri” ?”

Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat”. (Marcu 12 : 9 – 12)


Domnul Isus spune profetic (ce avea să fie peste aproximativ patruzeci de ani) : „ … va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora”. (Marcu 9 : 12)

1. Nimicirea

Dacă urmărim în istoria Bisericii primare vom observa că vierii („preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii”, Marcu 11 : 27), i-au făcut rău lui Ştefan, (primului trimis al Domnului Isus care a avut de suferit). În Faptele Apostolilor (6 : 12, 7 : 1) scrie despre cei care :

Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor … Marele preot a zis : … ”.

Rezultatul pe care l-a avut expunerea Cuvântului, (predicat de Ştefan) este descris în Faptele Apostolilor 7 : 54, 57 – 58 :

Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui … Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre”. A urmat apostolul Iacov … (Faptele Apostolilor, 12)

Dar peste ani, a venit şi rândul vierilor să secere ce-au semănat (moartea). Creştinilor din Tesalonic, apostolul Pavel le-a scris :

Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea ; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.

Iudeii aceştia

  • au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci,
  • pe noi ne-au prigonit,
  • nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite.

Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu !” (I Tesaloniceni 2 : 14 – 16)


2. Încredinţarea viei (mântuirii) altor vieri (apostolii)

El zice : „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”. (Isaia 49 : 6)

Înainte de Înălţarea la Cer, apostolilor Lui, Domnul Isus :

„ … le-a răspuns : „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele ; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”. (Faptele Apostolilor 1 : 7 – 8)

Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală : „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă ; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri”. (Faptele Apostolilor 13 : 46)

Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi o vor asculta”. (Faptele Apostolilor 28 : 28)

Versetele care rezumă această pildă sunt scrise în Apocalipsa 2 : 21 – 23. Despre o femeie care a păcătuit, Domnul Isus a spus :

I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei !

Iată că

  • am s-o arunc bolnavă în pat ; şi celor ce preacurvesc cu ea 
  • am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
  • Voi lovi cu moartea pe copiii ei.

Şi toate bisericile vor cunoaşte că

1. „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima” ; şi 

2. voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui”.


La ora actuală observăm că se vorbeşte mai mult de Harul Lui Dumnezeu, decât de responsabilitatea noastră de-a mărturisi păcatul înfăptuit, de-a renunţa la el, de-a ne împăca cu cei cărora le-am greşit (sau chiar mai rău, cărora le-am făcut o nedreptate, i-am bârfit etc.) !


Adevărul care trebuie accentuat este acesta :

Trebuie să învăţ din greşelile / păcatele celor din vechime, care deşi au avut parte de Harul Lui Dumnezeu, l-au irosit deoarece s-au purtat cu nedreptate (nu s-au pocăit de ce-au făcut) şi au plătit pentru răul înfăptuit !