Gânduri XXXVIII

1. Rugăciunea

Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis :

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis : „Când vă rugaţi, să ziceţi :

Tatăl nostru care eşti în ceruri ! Sfinţească-se Numele Tău ; vie Împărăţia Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator ; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”. (Luca 11 : 1 – 4)

Dacă Domnul Isus S-a rugat, acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi. Dar ce este rugăciunea ? Să observăm două definiţii ale rugăciunii. Rugăciunea este o :

  • Încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea ; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității”. (Dex 2009) Cu optzeci de ani înainte rugăciunea era o :
  • cerere făcută cu umilință”. (Șăineanu, ed. VI, 1929) Comentariile sunt de prisos …

2. Cât de mult contează mijlocirea Divină în rugăciune !

Domnul Isus i-a spus lui Petru :

Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta ; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi”. (Luca 22 : 31 – 32)

Datorită Domnului Isus, Petru a primit harul de-a se întoarce la Dumnezeu, după căderea lui. Pentru Iuda, nu scrie că s-a rugat Domnul. În cazul lui era o cu totul altă situaţie.

Una este să vrei şi să nu poţi (cum a fost în cazul lui Petru) şi cu totul altceva este atunci când cineva premeditează răul şi apoi şi face ce şi-a propus. Iertare are cel ce scapă paharul şi-l sparge nu cel ce dă cu el de pământ !


3. Ajutorul în rugăciune

Exemplul dat de Petru şi Ioan, (a se vedea Faptele Apostolilor 8 : 14 – 17, unde găsim scris că) :

Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.

Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt”).

Nu ştim dacă au şi predicat, dar prin intervenţia lor, samaritenii au fost binecuvântaţi. Şi eu pot să ajut pe altcineva prin rugăciunea făcută în ascuns, (pentru el).


4. Continuitatea lucrării Duhului Sfânt

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci ! Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine …”. (Evrei 13 : 8 – 9)

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli : „Fraţilor, ce să facem ?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre ; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este

  • pentru voi,
  • pentru copiii voştri şi
  • pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”. (Faptele Apostolilor 2 : 37 – 39)

Apostolul Petru (care era proaspăt botezat în Duhul Sfânt) a vorbit de la Dumnezeu, în mod clar. El a accentuat care este norma pentru mântuire : pocăinţa, botezul în apă, botezul în Duhul, dar din cele trei, a accentuat numai primirea darului Sfântului Duh.

Întrebări :

  1. Mai este valabilă pocăinţa ? Evident că da.
  2. Mai este nevoie de botezul în apă ? Da.
  3. Şi atunci, conform cărei logici, numai botezul în Duhul Sfânt nu mai este necesar ?

Reamintim, că după ce explică care sunt cele trei cerinţe Divine, apostolul Pavel spune :

Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea : „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”. (Faptele Apostolilor 2 : 40)

Pocăinţa îşi are valoarea ei, botezul în apă îşi are valoarea lui iar botezul în Duhul Sfânt este foarte important.

Cine îşi permite să scoată din Cuvânt şi să înveţe pe alţii că lucrarea Duhului Sfânt a fost doar cândva, ar trebui să se gândească de câteva ori, înainte de-a rosti părerile altuia despre textul Biblic, trecând foarte uşor peste Cuvântul scris. Apostolul Pavel a scris :

să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris. (I Corinteni 4 : 6)

Trebuie să delimităm ce este scris de ceea ce înţelegem noi din ceea ce citim !


5. Diferenţa dintre Har şi rezolvarea problemelor, (în special) prin puterea personală

În Geneza 24 : 63 scrie că :

Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat ; şi iată că veneau nişte cămile”.

Robul venea cu cea care avea să-i fie soţie. În viaţa lui s-a împlinit Matei 6 : 33, unde Domnul Isus a spus :

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. În cazul lui Iacov nu a fost la fel. Acelaşi lucru l-a rezolvat în douăzeci de ani …

În I Timotei 4 : 8 apostolul Pavel a scris :

Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare”.