De ce ai pierderi şi furtuni în viaţă ? Faptele Apostolilor 27:7-15, 2 Împăraţi 14:7-14

Fapte 27,14Pentru că : 1.  Nu stai în locul în care Dumnezeu te vrea ! Eşti la Limanuri Bune ? Nu este destul … trebuie să ajungi la Limanuri foarte Bune ! Caută un nivel de trai mai ridicat … cu mai multe lucruri !
2. Nu asculţi de Cuvântul Lui Dumnezeu … nu este suficient dacă doar ÎL auzi !
3. Iei ca model lumea / ce face majoritatea ! Umbli după folosul tău, al trupului !
Totul a venit datorită unei decizii, unei alegeri care s-a dovedit a fi o hotărâre greşită !


I. Unde a greşit cel ce avea puterea de decizie, (sutaşul roman, în acest caz) ?

  • S-a luat după cei pe care i-a văzut, că au experienţă în domeniu : adică sfatul specialistului !
  • A privit la climă, la toamna lungă, la Buletinul meteorologic, emis de altfel de specialişti !
  • S-a luat şi după alegerile celor mai mulţi, referendum-ul de atunci ! Concluzia este că a privit la om / oameni şi putea ajunge rău. De ce ?

II. Cine poate fi în spatele omului / gândirii fireşti ? Cel rău, el este cel care :

  • Oferă un loc mai bun. El este sursa lui : „Nu te mulţumi cu ceea ce ai, poţi avea mai mult, cu puţin efort !” Realitatea este cea descrisă de Ioan Botezătorul : „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Evanghelia după Ioan 3 : 27).

Nu contează cum mă cheamă, ispita aceasta vine … ea stă la baza societăţii de consum dintotdeauna. Aşa a fost începând cu Adam şi Eva, Cain … Amaţia etc.

Despre Amaţia este scris că :

A bătut zece mii de edomiţi în Valea Sării … Atunci Amaţia a trimis nişte soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, să-i spună : „Vino să ne vedem faţa !”

Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda : „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban : „Dă pe fiica ta de nevastă fiului meu !” Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat spinul în picioare.

Ai bătut pe edomiţi, şi a început să ţi se înalţe inima. Bucură-te mai bine de slava ta şi stai acasă. Pentru ce să stârneşti un rău care ar aduce căderea ta şi a lui Iuda ?” Dar Amaţia nu l-a ascultat.

Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit ; şi şi-au văzut faţa, el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. Iuda a fost bătut de Israel şi a fugit fiecare în cortul său. Ioas, împăratul lui Israel, a prins la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia.

Apoi a venit la Ierusalim şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta unghiului. A luat tot aurul şi argintul şi toate vasele care se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului ; a luat şi ostatici şi s-a întors în Samaria”. (II Împăraţi 14 : 7 – 14).

Cel rău te îndeamnă : 

  •  Să nu te abţii, să nu accepţi suferinţa … !

Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne ! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru :

„Înapoia Mea, Satano : tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine ! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Evanghelia după Matei 16 : 22 – 23).

Ce binevoitor ! Dar, ce a urmat ? Furtuna, în cazul lui Adam, izgonirea … în viaţa lui Amaţia, a urmat călcarea în picioare, pentru cel ce-I calcă voia, Cuvântul …

  • „Nu aştepta încă trei luni, sau ani … cât vor fi, trebuie să obţii totul acum !”

Acum poţi avea ceea ce-ţi doreşti, mai bunul, locul dorit, lucrul dorit !” Este exact opusul sfatului Biblic : „Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”  (Plângerile lui Ieremia 3 : 26)


III. În esenţă, diavolul îmboldeşte prin gânduri : Mai stai, îi spune celui ce trebuie să meargă, şi : Aleargă, îi şopteşte, celui ce ar trebui să stea ! Celui ce are destul, îi un gând : „Mai ai nevoie … Se poate mai mult !”

Care a fost problema lui Adam ? Avea acces liber la aproape toţi pomii din Eden, (mai precis la mai mult de 99,9 % din ei) ! Da, dar … exista unul totuşi la care nu avea acces ! Probabil că mai erau şi alţi pomi negustaţi, nu doar pomul cunoştinţei !

Întrebarea este : Nu avea destul … mureau de foame ? Nu, ci de curiozitate ! David nu avea destul ? Dumnezeu a considerat că avea suficient :

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel : „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul ; te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda.

Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui ?” (II Samuel 12 : 7 – 9). I-a mai trebuit încă ceva … Nemulţumirea vrea de mâncare, fiindcă ea este veşnic flămândă !
Pentru aceasta este nevoie de cumpătare ! Furtunile sunt stopurile dorinţelor noastre, barierele invizibile … dar de netrecut !

Gânduri din Faptele Apostolilor 27 : 7 – 15.