„… Ce să fac cu Isus … ?”, Evanghelia după Matei 27.22

Matei 27,22Pilat le-a zis : „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos ?” „Să fie răstignit !”, i-au răspuns cu toţii.” (Evanghelia după Matei 27 : 22)

„ … ce să fac cu Isus … ?” Ce aş vrea să facă şi EL cu mine ! Întrebarea este : Ce a făcut Pilat … până la urmă ? De ce ? Fiindcă eu pot hotărî aici, dar Isus va decide dincolo … în funcţie de decizia mea, va fi şi hotărârea LUI !

Intenţia, Presiunile şi Decizia : pentru Isus sau contra lui Isus, sunt cei trei paşi pe care îi face orice om, la un anumit moment din viaţă, când stă în prezenţa Domnului Isus !


1. Intenţia

Intenţia este semănată, într-un fel sau altul, fiindcă :

Dumnezeu vorbeşte … când într-un fel, când într-altul,
 dar omul nu ia seama.
 

El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte,
 când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
 

Atunci El le dă înştiinţări

  • şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
     ca să abată pe om de la rău
  •  şi să-l ferească de mândrie,
     ca să-i păzească sufletul de groapă
  •  şi viaţa de loviturile sabiei” (Iov 33 : 14 – 18).

Aceste versete au fost cât se poate de reale în viaţa lui Pilat, despre care Evanghelistul Matei scrie : „Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună : „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta ; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” (Matei 27 : 19). În urma interogatoriului şi-a dat seama că acuzaţiile erau nefondate şi că are de-a face cu un om nevinovat, care era acuzat pe nedrept :

Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod şi le-a zis : „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi ; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat. Ei au strigat cu toţii într-un glas : „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba !” Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.” (Luca 23 : 13 – 20). Intenţia iniţială, era să facă dreptate !


2. Presiunile

Ce s-a întâmplat însă imediat după aceasta ? „ … ei au strigat : „Răstigneşte-L, răstigneşte-L !” Pilat le-a zis pentru a treia oară : „Dar ce rău a făcut ? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit [gr. katischyon].” (Luca 23 : 21 – 23).

Era folosită şi urgenţa momentului ! Această grabă / grăbire / forţare, în spatele căreia este un duh necurat !

Cuvântul katischyon, înseamnă : prevalat, (vine de la a predomina, a triumfa, a reuşi, a domni, a izbuti). Verbul katischuó (a învinge) este format din kata („jos, împotriva, în conformitate cu”) şi ischuo („a fi puternic, a avea putere”).

Din aceeaşi rădăcină, în Noul Testament mai avem numai două cuvinte care sunt scrise în :

a) Evanghelia după Luca 21 : 36 :

Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere [gr. katischysēte] să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului” şi

b) în Evanghelia după Matei 16 : 18 :

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui [gr. katischysousin]”.


3. Decizia

Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.” (Marcu 15 : 15). Nu a mai contat ce a dorit ci ce a hotărât, fiindcă decizia condamnării i-a aparţinut. În afară de Evanghelii, Pilat mai este amintit după aceea, numai de patru ori !

În Faptele Apostolilor 3 : 13 este scris că : „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul”. Este recunoscută intenţia bună pe care a avut-o Pilat ! Dar, decizia finală, tot a lui a fost :

În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel”. (Faptele Apostolilor 4 : 27).

În Faptele Apostolilor 13 : 27 şi 28, sunt amintiţi cei din poporul lui Dumnezeu astfel : „Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus ; şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele Prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare”. Ei au cerut din start … ce fel de sentinţă să fie dată !

În I Timotei 6 : 13 – 16 este scris :

Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică ! Amin”.

Pentru veşnicie a rămas, o hotărâre luată în pripă …