Dumnezeu nu ne face după păcatele noastre (IV), Binecuvântarea Lui Dumnezeu [Marcu 10.13-16, Romani 5.8]

III. Binecuvântarea (bine / cuvânt / are)

Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei”. (Marcu 10 : 16)

Să-mi fac obiceiul ca zilnic, cu gura mea să-l binecuvântez şi pe omul cu care mă întâlnesc dar şi pe Dumnezeu : Continue reading „Dumnezeu nu ne face după păcatele noastre (IV), Binecuvântarea Lui Dumnezeu [Marcu 10.13-16, Romani 5.8]”