2 Samuel 20.14–22 (I) Să întrebăm în Abel

Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s-au strâns şi l-au urmat. Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca şi au ridicat împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.

Atunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate : „Ascultaţi, ascultaţi ! Spuneţi, vă rog, lui Ioab : „Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc !” El s-a apropiat de ea, şi femeia a zis :

„Tu eşti Ioab ?” El a răspuns : „Eu sunt.” Şi ea i-a zis : „Ascultă vorbele roabei tale.” El a răspuns : „Ascult.” Şi ea a zis : „Odinioară era obiceiul să se spună : „Să întrebăm în Abel !” Şi totul se isprăvea astfel.

Eu sunt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel ; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel ! Pentru ce ai nimici tu moştenirea Domnului ?”

Ioab a răspuns : „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm ! Nu este aşa ! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David ; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab :

„Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” Şi femeia s-a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei ; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă ; s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare s-a dus în cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat”. (II Samuel 20 : 14 – 22)


Să pornim de la o întrebare : Un creştin poate intenta un proces altui creştin ? Poate să-i facă rău, doar pentru a-i fi lui bine ?

Deşi era nevinovat şi a fost condamnat pe nedrept, ce-a făcut Domnul Isus cu Iuda, cu Irod, cu Pilat, cu soldaţii care Şi-au bătut joc de El ?

Trăim vremuri în care unii credincioşi îşi caută dreptatea, nedreptăţindu-şi fraţii de credinţă, cu care vor să moştenească Împărăţia Lui Dumnezeu, (să fie în Cer pentru veşnicie) !


I. „Să întrebăm în Abel … ”

Odinioară era obiceiul să se spună : „Să întrebăm în Abel !” Şi totul se isprăvea astfel”. (II Samuel 20 : 18)

Să ne reamintim întâmplarea la care face referire expresia amintită mai sus :

Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva ; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis : „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului !” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncarea din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. 

Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui ; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain : „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa ? Nu-i aşa ? Dacă faci bine, vei fi bine primit ; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă ; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” 

Însă Cain a zis fratelui său Abel : „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât. Domnul a zis lui Cain : „Unde este fratele tău Abel ?” El a răspuns : „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu ?” Şi Dumnezeu a zis : „Ce ai făcut ? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. 

Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău ! Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ”. (Geneza 4 : 1 – 12)

La ce se referă expresia : „Să întrebăm în Abel … ” ? Cum se poate stinge un conflict, pe care nu tu l-ai provocat (şi pe care nici nu ţi-l doreşti) ? Întreabă în Abel, adică procedează ca Abel :

  • Nu găsim scris ca Abel să se fi apărat, sau să se fi luptat cu Cain, deşi putem presupune că era mai puternic, (şi din punct de vedere fizic, dar nu numai).
  • Nu şi-a căutat dreptul lui, ci l-a lăsat pe Dumnezeu să-l apere.
  • Nu şi-a făcut singur dreptate, folosindu-se de resursele personale.

Apostolul Pavel scria :

O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu !

  • Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi
  • cât de neînţelese sunt căile Lui !” (Romani 11 : 33 )

Dar trebuie să ştim că nedreptatea nu rămâne nepedepsită. Dacă omul nu se apără el singur, îl va apăra Dumnezeu, (este drept că nu întotdeauna cum presupunem noi), dar să nu uităm niciodată că :

  • „ … judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte”. (Psalmul 19 : 9)
  • Domnul este Dumnezeul nostru ;  judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul”. (I Cronici 16 : 14) În Psalmul 105 : 7 găsim scris despre universalitatea judecăţilor Divine, (care nu se împlinesc doar pe plan local) : „Domnul este Dumnezeul nostru : judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul”.
  • Dreptatea Ta este
    • ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt
    • ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace !” (Psalmul 36 : 6)

Intervenţia Divină are părţi vizibile (ca un munte pe care nu ai cum să nu-l observi), dar şi aspecte pe care nu le poţi cunoaşte, (la fel cum nu poţi ajunge în adâncimile oceanului, pentru a vedea ce se petrece acolo) !


Citind întâmplarea din Geneza, putem fi tentaţi să credem că odată cu blestemarea lui Cain, s-a făcut dreptate, dar nu este aşa. Urmările neascultării sunt şi peste mulţi ani …

Domnul Isus a spus (după mii de ani de la uciderea lui Abel) :

De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate ; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta”. (Matei 23 : 34 – 36)

Abel mai este amintit ca exemplu de credinţă. În cartea Evrei (11 : 4) scrie că :

Prin credinţă

  • a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea
  • a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea
  • vorbeşte el încă, măcar că este mort”.

Ultimul loc în Biblie în care se vorbeşte de Abel este Evrei 12 : 24. Aici scrie :

„ … de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel”.

Atunci când a vorbit cu Cain, Dumnezeu i-a spus :

Unde este fratele tău Abel ?” El a răspuns : „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu ?” Şi Dumnezeu a zis : Ce ai făcut ? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine”. (Geneza 4 : 9 – 10)

Cain nu ştia că după deces, sufletul merge dincolo, exact în Cer unde este Dumnezeu … practic Abel era cu Dumnezeu.

Omul rău însă (ex. Cain, a se vedea I Ioan 3 : 12) avansează în degradarea spirituală :

Dar oamenii răi şi înşelători

  • vor merge din rău în mai rău,
  • vor amăgi pe alţii şi
  • se vor amăgi şi pe ei înşişi”. (II Timotei 3 : 13)

După neascultarea de Cuvântul Lui Dumnezeu, (a avertizării Divine), Cain şi-a ucis fratele, apoi a vrut să mintă şi Adevărul, să-L mintă pe Dumnezeu etc.


Şi astăzi este la fel de actuală expresia : „să întrebăm în Abel”, mai ales după Jertfa Domnului Isus. Apostolul Pavel întreba :

  • În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară ? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru ? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela”. (I Corinteni 5 : 12 – 13) Exact aşa au procedat cu Şeba, în întâmplarea descrisă în 2 Samuel 20 : 14 – 22 …
  • Cum ! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi ? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate ? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri ? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia ? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă ? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate ?
    Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor ! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi ? De ce nu răbdaţi mai bine paguba ? Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi ! Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta : nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi ! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru”. (I Corinteni 6 : 1 – 11)

Şi dacă aţi fost spălaţi, nu vă mai murdăriţi iarăşi !