Doi tineri se pregăteau într-o dimineaţă de vară să suie un vârf de munte. Neîncercând ei încă asemenea osteneală, au plecat cu spor şi cântând.
În acelaşi timp plecă spre munte şi un bătrân, cu paşi liniştiţi. Tinerii îl priveau zîmbind, şi râdeau de el, când rămânea în urma lor. Trecură zece minute şi bătrânul li se părea ca o furnică, atât de mult rămăsese în urma lor. Continue reading „14. Cumpătarea, Eclesiastul 9:11”