Piatra, cedrul şi aurul [1 Împăraţi 6.7-9, 9-10, 22]

Piatra, cedrul şi aurul [1 Împăraţi 6.7-9, 9-10, 22] Aşa este simbolizată viaţa creştinului (care este o piatră vie), cu diferitele ei etape, începând cu întoarcerea din lume, integrarea în Casa Lui (Biserica) apoi continuând pentru toată viaţa cu ceea ce noi numim procesul sfinţirii !

În Noul Testament, creştinul este comparat cu piatra : „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească …”. (1 Petru 2.5)

În istoria zidirii Templului, un timp s-a văzut numai piatra, apoi numai cedrul, iar în final se vedea numai aurul ! Să observăm ce simbolizează aceste materiale de construcţie.

Când s-a zidit Casa,

  1. s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nicio unealtă de fier nu s-au auzit în Casă în timpul zidirii … După ce a isprăvit de zidit Casa, Solomon
  2. a acoperit-o cu scânduri şi cu grinzi de cedru. A făcut de cinci coţi de înalte fiecare din caturile dimprejurul întregii Case şi le-a legat de Casă prin lemne de cedru …
  3. A căptuşit toată Casa cu aur, Casa întreagă …”. (I Împăraţi 6 : 7, 9 – 10, 22)

Aşa este şi viaţa creştinului (care este o piatră vie), cu diferitele ei etape, începând cu întoarcerea din lume, integrarea în Casa Lui (Biserica) apoi continuând cu ceea ce noi numim procesul sfinţirii !

Îmbrăcarea vieţii noastre cu Isus trece prin perioade bine definite în lumea spirituală :

1. „întrebuinţarea [zidirea] pietrei cioplite” (naşterea din nou prin care credinciosul este integrat în biserică) : „ …până ce va lua Hristos chip în voi !” (Galateni 4 : 19).
2. „acoperirea cu cedru” (botezul în apă prin care se produce îngroparea omului vechi / ascunderea vieţii în Christos) : „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. (Galateni 2 : 20)
3. „căptuşirea cu aur” (procesul sfinţirii) : „Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. (Coloseni 3 : 3)

La ora actuală trecem prin încercări (care au ca scop testarea credinţei), avem parte şi de necazuri dar prin ele Dumnezeu ne dă harul de a-I preda Lui controlul vieţii noastre şi vine vremea în care în afară nu se mai vede credinciosul de odinioară cu ieşirile lui din fire ci este văzut în el şi prin el doar Isus !