106 I 2025. FAMILIARIZAREA CU DUMNEZEU. EXEMPLUL LUI IUDA [Ioan 12.3-8 I Matei 26.22 I Matei 26.25] 16 Aprilie 2025

106 I 2025. FAMILIARIZAREA CU DUMNEZEU. EXEMPLUL LUI IUDA

I Podcast I Pasaje Biblice : Ioan 12 : 3 – 8 I Matei 26 : 22 I Matei 26 : 25 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 16 Aprilie 2025 I

Familiarizarea cu Dumnezeu. Exemplul lui Iuda Iscarioteanul ! Reamintim că familiarizarea cu Dumnezeu poate constitui punctul de plecare pentru neascultarea noastră de Dumnezeu.

Iar aceasta (exact cum a fost și în cazul lui Iuda Iscarioteanul) poate avea un sfârșit tragic, deoarece noi nu putem ști care pot fi urmările unei simple neascultări (cum poate că o redenumim noi, dar în mod greșit) și care pot fi consecințele neascultării mele de Dumnezeu pe termen lung !


În limba română a se familiariza înseamnă :

A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc.”. (DEX, 2009)


Obișnuința aceasta cu Dumnezeu, însă ne poate face să uităm cine este El și cine suntem noi. Iar un om care devine familiar cu Dumnezeu, dar nu petrece timp suficient cu Dumnezeu în fiecare zi, poate ca de la o vreme să nu mai aibă frică de Dumnezeu.


Exact așa a fost Iuda Iscarioteanul. El a fost ales direct de Domnul Isus. Dar în Ioan 12 : 3 – 8 putem observa unde a putut ajunge și cum și-a permis să se comporte Iuda (care deja era foarte familiarizat cu Domnul Isus).

În Ioan 12 : 3 – 8 scrie că :

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei ; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis : „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor ?”

Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

Dar Isus a zis : „Las-o în pace ; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”


Că Iuda Iscarioteanul era hoț, este deja greu de înțeles (să fure din banii dăruiți pentru Isus), deși nu vom înțelege de ce nu a plecat din grupul ucenicilor Domnului Isus din moment ce el avea alte concepții de viață ?


Dar obrăznicia unei atitudini cum a fost cea pe care o vom aminti în continuare, nu o putem înțelege deloc.

Aceasta s-a întâmplat după ce Domnul Isus Și-a avertizat ucenicii că unul dintre ei Îl va trăda iar mai apoi fiecare dintre ei L-a întrebat :

Nu cumva sunt eu, Doamne ?” (a se vedea Matei 26 : 22)

Dar după ce fiecare ucenic s-a verificat direct înaintea Domnului Isus (cum ar trebui să facem și noi), ultimul care a vorbit a fost Iuda. Iar în Matei 26 : 25 scrie că :

Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis : „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule ?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti !


Doamne Isuse, dă-mi Te rog frumos harul de-a-mi trăi viața cu frică de Dumnezeu ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :