„Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Astfel,
- te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi
- te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră,
ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. Haina nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani”. (Deuteronom 8 : 2 – 4)
Omul depinde de Dumnezeu total, atât în privinţa hranei, cât şi a îmbrăcămintei precum şi a sănătăţii.
La hotarul Canaanului, poporului Evreu, Moise îi amintea acest adevăr, ştiind că nivelul lor de trai avea să se schimbe, (din momentul în care urmau să aibă o viaţă stabilă) şi puteau să ajungă să-şi atribuie merite pe care nu le aveau, devenind astfel independenţi faţă de Dumnezeu … fără de care nu puteau trăi cu adevărat !
I. Pâinea
„Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu,
- ca să te smerească şi
- să te încerce, ca
- să-ţi cunoască pornirile inimii şi
- să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul”. (Deuteronom 8 : 2 – 3)
Testele Divine constau atât în lipsuri cât şi în binecuvântări surpriză, care vin de unde (şi mai ales când) nu te (mai) aştepţi.
Pâinea se ia de la magazin, ei au primit-o gata pregătită … din Cer ! Cine s-a ocupat de pregătirea ei, de distribuirea ei etc. ?
Scepticul spune şi azi cum îi vorbea un ateu credincios (cel puţin teoretic) omului lui Dumnezeu. În II Împăraţi 7 : 1 – 2 scrie că :
„Elisei a zis : „Ascultaţi cuvântul Domnului ! Aşa vorbeşte Domnul : „Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu.”
Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu : Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru ?” Şi Elisei a zis : „Vei vedea cu ochii tăi : dar tu nu vei mânca din ele”.
Evreii priveau Cerul ca fiind Casa Lui Dumnezeu. O casă are şi ferestre şi uşă. Ce voia să spună (foarte ironic fiind) acel om ?
Nu vezi că Dumnezeu nu iese pe uşă ca să vină să ne ajute ? Crezi că ne va arunca ceva pe geam ?
El însă vedea doar norii problemelor (tipul de om realist), iar cerul era ceva închis pentru ei şi evident că Dumnezeu (din punctul Lui de vedere) nu avea să facă nimic.
Avea însă să vadă, (în Eclesiastul 12 : 3 ochii sunt ferestrele omului : „cei ce se uită pe ferestre”), dar fără să aibă parte de împlinirea Cuvântului de care şi-a bătut joc … „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. (Galateni 6 : 7)
Necredinţa … credinciosului îl face pe acesta să piardă binecuvântările pe care altfel Dumnezeu i le-ar da ! Om care se declară ca fiind al Lui Dumnezeu, dar care nu citeşte din Cuvântul Lui Dumnezeu, nu-şi hărăneşte credinţa şi încrederea în Dumnezeu …
Omul mort nu mănâncă, aşa este şi creştinul care nu citeşte din Cuvântul Lui Dumnezeu. (De fapt, cât poţi să trăieşti fără mâncare ? Şi cât poţi să trăieşti fără Biblie ?)
Este evident că mă pot amăgi că sunt în regulă şi fără a citi din Biblie, dar poate trec prea uşor peste ceea ce-i scria apostolul Ioan unui credincios din vremea lui, din partea Domnului :
„Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i : „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele : „Ştiu faptele tale : că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort”. (Apocalipsa 3 : 1)
Omul respectiv era viu, (din moment ce putea să citească), dar viu din punct de vedere fizic, nu înseamnă şi viu spiritual !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :