Păcatul şi  urmările lui, Harul şi beneficiile lui [Geneza 3.7-24, Isaia 9.1, Matei 6.7-15]

Păcatul înfăptuit în ascuns, are urmări vizibile în viaţa omului, (care l-a înfăptuit). Reacţia firească a păcătosului este să fugă (să se îndepărteze de Dumnezeu), dar acest lucru duce la perpetuarea păcatului şi-a urmărilor lui.

Dar Dumnezeu, în Harul Lui, decide să ia iniţiativa împăcării cu omul, iar acceptarea ofertei de pace a Lui Dumnezeu are beneficiile ei, pentru omul care acceptă voia Lui Dumnezeu pentru el.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi ; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei : şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis : „Unde eşti ?” El a răspuns :

„Ţi-am auzit glasul în grădină ; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol [= ruşinea], şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis : „Cine ţi-a spus că eşti gol ? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci ?” Omul a răspuns :

Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” [învinovăţirea celuilalt / altiua] Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii : „Ce ai făcut ?” Femeia a răspuns : „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis şarpelui :

„Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp ; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Femeii i-a zis :

„Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta ; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis :

„Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem : „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale ; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.

În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat ; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Adam a pus nevestei sale numele Eva : căci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Domnul Dumnezeu a zis : „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”

De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”. (Geneza 3 : 7 – 24)


Care sunt şapte piedici în calea întoarcerii la Dumnezeu şi care sunt remediile Divine ?

Domnul Dumnezeu a zis : „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”

De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”. (Geneza 3 : 22 – 24)

Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz”. (Isaia 9 : 1)


1. Ascunderea (fuga) de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui, (v. 8 – 10).

Confruntarea păcătosului cu Adevărul (Cuvântul Lui Dumnezeu), care aduce recunoaşterea faptului că Dumnezeu este Tatăl (există ca Persoană iar omul poate avea o relaţie de filiaţie cu EL) şi că fiul trebuie să trăiască pentru a-L sfinţi prin viaţa lui, nu ca şi cum Dumnezeu n-ar exista ; (Matei 6 : 9 „Tatăl nostru care eşti în ceruri ! Sfinţească-se Numele Tău …”).


2. Frica de pedeapsa Divină, (v. 10).

Conştientizarea omului cu privire la Harul Lui Dumnezeu, realitatea jertfei Domnului Isus şi împăcarea cu Dumnezeu care duce la o viaţă aflată sub stăpânirea Lui Dumnezeu ; (Matei 6 : 10 „vie Împărăţia Ta … ”).


3. Ruşinea (era nemotivată, deoarece omul era gol / dezbrăcat de la început, 10 – 11).

Îmbrăcarea cu / în Christos / naşterea din nou. (Matei 6 : 10 „ … facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”).


4. Învinovăţirea celuilalt. Aruncarea vinei, (v. 12).

Recunoaşterea păcatului făcut în mod voluntar şi cererea iertării, (Matei 6 : 12, 14) şi implicit acordarea iertării, celui care ne-a greşit.


5. Plata (urmările) păcatului înfăptuit. Cererea binecuvântării Lui Dumnezeu, pentru viaţa personală, (Matei 6 : 11).

  • Suferinţa, (v. 16).
  • Însărcinarea, (v. 16).
  • Durerea, (v. 16).
  • Autoritatea (altuia asupra ta), ce aduce relaţia de subordonare, (v. 16).
  • Blestemul Divin, (v. 17).
  • Truda (v. 17).

6. Piedicile suplimentare de care avem parte în obţinerea unui venit : spinii şi pălămida, (v. 18). Căutarea protecţiei Divine pentru evitarea obstacolelor (ispitelor) inutile, (Matei 6 : 13).


7. Eforturile proprii / transpiraţia, (v. 19), adică lipsa de eficienţă în muncă. Acceptarea plătirii preţului cerut de Dumnezeu care este Suveran, (Matei 6 : 13 b) !