Iona : supunerea faţă de Dumnezeu trebuie să fie forţată sau poate fi de bună voie ? [Iona, capitolul 1]

Neascultarea de Dumnezeu este o sursă de probleme, dar Dumnezeu se poate folosi şi de împotrivirea copilului Lui faţă de EL, pentru a aduce frica de Dumnezeu şi în inima celor care nu-L cunosc, prin lecţia administrată urmaşului Lui care-I este neascultător … dar care va învăţa că neascultarea intenţionată / calculată se plăteşte !

Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis : „Facă-se voia Domnului !” (Faptele Apostolilor 21 : 14)


I. Iona. Care era voia Lui Dumnezeu pentru el şi ce a făcut el, pentru a nu I Se supune Lui Dumnezeu ?

Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel : „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine !”

Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului”. (Iona 1 : 1 – 3)

A avut de plătit un preţ mult mai mare decât credea el. Unde este voinţa liberă aici ? Într-o societate a cărei gândire este impregnată de drepturile omului, se vorbeşte despre liberul arbitru şi mai puţin despre drepturile Lui Dumnezeu asupra omului. Din această relatare putem observa că a fost (şi este) o mare diferenţă între ceea ce a vrut Dumnezeu (proclamarea mesajului Lui) şi ce a ales Iona să facă.

Transportul şi l-a plătit, dar a trebuit să plătească mai un bilet, pentru neascultarea lui faţă de Dumnezeu. Practic era vorba de două bilete, nu de unul singur. El a călătorit legal, din punct de vedere omenesc, dar direcţia în care călătorea şi scopul deplasării nu făceau parte din voia Lui Dumnezeu.

În final, se poate spune că Dumnezeu l-a adus pe Iona la ascultarea de El, deoarece Dumnezeu are metodele Lui de a-Şi aduce slujitorii în voia Lui !


II. Dumnezeu. Ce a făcut, pentru a-l trezi pe Iona la realitate ?

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme … Ei [corăbierii] i-au zis : „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi ?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

El le-a răspuns : „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi ! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună !”

Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. Atunci au strigat către Domnul şi au zis :

„Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat ! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei !” Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit”. (Iona 1 : 4, 11 – 15)

Dumnezeu Se poate folosi de orice (împrejurări potrivnice, furtuni, valuri, strigăte etc.) dar şi de necredincioşi pentru a-l trezi la realitate pe credinciosul neascultător …


III. Corăbierii. Ce au făcut pentru a scăpa cu viaţă ?

Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.

Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis : „Ce dormi ? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău ! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri !”

Şi au zis unul către altul : „Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta !” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.

Atunci ei i-au zis : „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta ? Ce meserie ai şi de unde vii ? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti ?”

El le-a răspuns : „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul !” Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis :

„Pentru ce ai făcut lucrul acesta ?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el …

Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi”. (Iona 1 : 5 – 10, 16 – 17).

Cum caută un necredincios, ieşirea din impas ? Ar face orice pentru a scăpa ! În primul rând este bine să observăm că aici necredincioşii au avut frică, (de Dumnezeu sau poate mai mult frica de moartea care părea a fi iminentă), în timp ce credinciosul nu a avut frică de Dumnezeu …

Iona ştia Cine este în spatele furtunii, (indiferent de explicaţiile ştiinţifice ale meteotologilor de servici).

Şi Satana a răspuns Domnului : „Piele pentru piele ! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui”. (Iov 2 : 4)

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor”. (Evrei 2 : 14 – 15)

Cumva putem spune că, cel rău folosea (şi foloseşte) frica de moarte ca pe un agent manipulator pentru compromiterea omului. Adică : Să dai orice pentru a scăpa de moarte, chiar dacă ar fi să ieşi din voia Lui Dumnezeu !

Lui Iov, soţia îi spune (un sfat care probabil că era venit direct din iad) : „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta ! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori !” (Iov 2 : 9) Altfel spus :

Fă ceva pentru a ieşi din situaţia în care Dumnezeu te-a adus, (chiar un compromis dacă trebuie), chiar nu vezi că LUI nu îi pasă de tine ? Adică împotriveşte-te direct (pe faţă), Lui Dumnezeu, dacă tot vezi că pocăinţa nu te ajută !”

Cealaltă extremă, trecerea de partea Lui Dumnezeu numai de formă, (doar în aparenţă, nu din inimă) prin efectuarea unui ritual, (al botezului care este transformat într-o simplă baie, la care asistă şi alţii) …

Ioan Botezătorul :

„ … când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis : „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare ?” (Matei 3 : 7)

Şerpi ar fi intrat în apă, şerpi ar fi ieşit, doar că erau amăgiţi că au făcut ce trebuie pentru a obţine viaţa veşnică … nu ştiau că Dumnezeu se uită la inimă, nu la trupul care aparent Îi făcea pe plac !

Dar adevărul este că numai omul aflat în pericol de moarte, când realizează că totul s-a terminat, vede în ce situaţie se află, ştiind foarte bine în el, că va ajunge direct în faţa judecăţii Lui Dumnezeu, iar condamnarea este cea aşteptată, (moartea veşnică), deoarece toată viaţa lui I S-a împotrivit Lui Dumnezeu şi a făcut numai cum n-a vrut Dumnezeu !


Ce trebuie să fac ?

1. În primul rând, să-L chem pe Domnul Isus în viaţa mea, să-mi fie Domn (Stăpân) şi Mântuitor (Salvator) !

2. În al doilea rând, toată viaţa mea să fac voia Lui Dumnezeu şi să nu încerc să trişez, (cum a încercat Ieroboam, a se vedea I Împăraţi 14 : 6, unde scrie că atunci :

Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis : „Intră nevasta lui Ieroboam ; pentru ce vrei să te dai drept alta ? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre”…

De Dumnezeu nu poţi să te ascunzi (nu ai unde), deoarece … te vede şi când îţi cumperi biletul şi când mergi sub punte şi te închizi într-o cabină etc., de EL chiar nimeni nu poate să se ascundă !

Dacă ştii că te îndrepţi exact acolo unde nu vrea Dumnezeu, fă calea întoarsă până nu începe furtuna, deoarece din momentul începerii ei, nu poţi să ştii niciodată cum se va termina !

În Fapte 27 : 20 – 25, Luca scrie că, (după ce au luat decizia de-a nu-l asculta pe apostolul Pavel, care era omul Lui Dumnezeu) :

Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme.

Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis : „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.

Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună ; pentru că niciunul din voi nu va pieri ; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei.

Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte şi mi-a zis : „Nu te teme, Pavele ; tu trebuie să stai înaintea cezarului ; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus”.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.