„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea [înseamnă că deja el prelucra grâul şi îşi făcea pâine], până
- te vei întoarce în pământ, căci
- din el ai fost luat ; căci ţărână eşti şi
- în ţărână te vei întoarce”. (Geneza 3 : 19)
Cât trăim pe acest pământ, avem cel puţin trei certitudini :
I. Decesul : „Te vei întoarce în pământ”.
Adam a fost înştiinţat de către Dumnezeu că într-o zi va pleca de pe pământ. Nu i-a spus nimeni despre aşa ceva până atunci … nici nu avea cum.
Până la plecarea lui de pe pământ, aveau să mai treacă multe sute de ani. În Geneza 5 : 5 scrie că : „Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani ; apoi a murit”.
În cartea Evrei (la capitolul 9 : 27) găsim scris că : „ … oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata … ”.
II. Creaţia / trinitatea umană : „Din el [din pământ] ai fost luat”. Trupul a fost făcut din pământ, dar omul nu este numai carne!
După ce au fost făcute vieţuitoarele pământului :
- „ … Dumnezeu a zis : „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră ; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu ; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis : „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l ; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ”.
Şi Dumnezeu a zis : „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă : aceasta să fie hrana voastră”. (Geneza 1 : 26 – 29). - Omul are trupul din pământ, dar în el este viaţa de la Dumnezeu : „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”. (Geneza 2 : 7).
Compoziţia omului : Ţărână + viaţă = suflet viu.
Apostolul Pavel scria că omul este constituit din duh, suflet şi trup În I Tesaloniceni 5 : 23 găsim scrisă urarea aceasta : „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin ; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.
Adam trebuia să stăpânească vieţuitoarele, (inclusiv şarpele), nu să se lase stăpânit ! Voia lui Dumnezeu pentru noi, a rămas aceeaşi :
„Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos ! …” (Romani 5 : 17).
Prin să stăpânească se înţelege că şi el trebuia să se stăpânească pe sine, în primul rând !
Din cuvintele lui Dumnezeu, Adam probabil că trebuia să se gândească la faptul că el este un suflet viu ! Ce avea să se întâmple cu sufletul lui după deces ? Pământul, (trupul) avea să intre în pământ, dar suflarea de viaţă care era din Dumnezeu, unde avea să meargă ?
III. Timpul de pregătire pentru plecarea de pe pământ … timpul pocăinţei, al reparării vieţii : „ … ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”.
Prima dată, Dumnezeu îi spune lui Adam că este luat din pământ şi în pământ se va întoarce. În cea de-a doua parte a proorociei, Dumnezeu îi spune că este ţărână şi în ţărână se va întoarce.
Ce diferenţă este între pământ şi ţărână ? În limba ebraică sunt folosite două cuvinte diferite :
1. Ebr. adamah este temenul folosit pentru pământ, sol. Acest cuvânt este folosit în :
- Geneza 2 : 9 „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului”.
- Geneza 19 : 25 „A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ”.
- Geneza 47 : 20 „Iosif a cumpărat pentru faraon toate pământurile Egiptului ; căci egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui faraon”.
2. Ebr. aphar este cuvântul folosit pentru ţărână. Se traduce prin : „pământ uscat, praf, colb, pulbere”. Acest cuvânt este folosit şi în :
- Geneza 13 : 16, unde Dumnezeu i-a promis lui Avram : „Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare ; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată”.
- Iosua 7 : 6 „Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărână”.
- II Samuel 16 : 13 „David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergând blestema, arunca cu pietre împotriva lui şi vântura praf”.
Ce este omul ? Praf luat de vânt, ceva foarte efemer … instabil !
Lui Adam i s-a dat un timp de pregătire, pentru a reabilita relaţia cu Dumnezeu … numai că nu ştia data plecării, aşa că era foarte urgentă împăcarea cu Dumnezeu ! Un exemplu deosebit este Ezechia :
- „În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul : „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi”. (Isaia 38 : 1)
Un exemplu negativ este Ahitofel, omul care a fost obişnuit să fie ascultat de fiecare dată :
- „Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rânduială şi s-a spânzurat. Când a murit, l-au îngropat în mormântul tatălui său”. (II Samuel 17 : 23).
- În Faptele Apostolilor 17 : 30 scrie că : „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”. Noi nu avem decât azi-ul !
- Romani 2 : 5 – 8 „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea ; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire”.
- Apocalipsa 2 : 21 „I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei !” De aceea a avut parte de avertizările Divine …
Pentru noi un cuvânt deosebit este scris în cartea Faptele Apostolilor 26 : 20, unde apostolul Pavel spunea :
„Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri,
- să se pocăiască şi
- să se întoarcă la Dumnezeu şi
- să facă fapte vrednice de pocăinţa lor”.
Prin credinţa în Jertfa Domnului Isus şi eu pot să fac acest lucru !