Vorbirea în limbi, II [Efeseni 1.13, Faptele Apostolilor 19.1-6]

Interpretarea denaturată a unui pasaj biblic (în care se face referire la botezul în Duhul Sfânt şi la vorbirea în limbi) nu este ceva neobişnuit în mediul evanghelic.

Să privim pasajul din Efeseni 1 : 13 – 16 (şi în special Efeseni 1 : 13), unde apostolul Pavel, pur şi simplu le reamintea efesenilor de experienţa lor din trecut, de acel moment în care a venit Duhul Sfânt în viaţa lor, sau altfel spus cum a fost atunci când au primit ei Duhul Sfânt (experienţă care nu este şi experienţa unora dintre noi ) :

Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele”. (Efeseni 1 : 13 – 16)


Când vorbim despre o anumită experienţă, ne putem referi la ceea ce s-a experimentat pe plan :

  1. local (experienţa de grup : „şi voi”, v. 13),
  2. personal (experienţa individuală a apostolului Pavel : „şi eu”, v. 15),
  3. universal / general („toţi sfinţii”, v. 15).

În context este amintită biserica din Efes (cadrul local : „şi voi”), apoi se trece la experienţa particulară a apostolului Pavel („şi eu”), după care (din versetul 15), este amintită Biserica universală.

Prin experienţă înţelegem :

„1. Totalitatea cunoștințelor și deprinderilor dintr-un anumit domeniu, dobândite prin observații și practică îndelungată”. (MDA2, 2010)


1. Experienţa locală (specifică credincioşilor din Efes descrisă prin : „şi voi”, v. 13)

Şi voi, după ce

1.aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre),

2.aţi crezut în El şi

3.aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit … ”.

Voi se referă la creştinii din Efes, pe care apostolul Pavel îi cunoştea (ei cunoscându-l la rândul lor pe el). Este evident că nu este cazul nostru (noi fiind români, care locuim într-o altă zonă decât cea a Efesului etc.).

Noi nu putem lua pur şi simplu experienţa de viaţă a altora (pe care poate că noi nici nu am avut-o, dacă este să ne referim la botezul în Duhul Sfânt) pe care să ne-o însuşim ca şi cum ar fi şi a noastră. Noi nu trăim în primul secol, nu locuim în Efes şi apostolul Pavel nu a fost la noi.

De la acest verset s-a format o întreagă teologie, care în interpretarea clasică spune că pecetluirea cu Duhul Sfânt (care are loc odată cu botezul în Duhul Sfânt) se primeşte imediat după naşterea din nou, (sau concomitent cu aceasta) nefiind un eveniment distinct.


2. Experienţa personală (experienţa individuală a apostolului Pavel : „şi eu”, v. 15)

Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi”. (I Corinteni 14 : 18)

De ce nu am lua ca etalon al trăirii noastre acest verset, (la fel cum se procedează cu Efeseni 1 : 13) ? Răspunsul este limpede. Conştiinţa curată nu-mi va permite doar să spun că vorbesc în alte limbi (doar teoretic asumându-mi experienţa apostolului Pavel), dacă nu vorbesc în realitate în alte limbi, în practica vieţii de zi cu zi.

Apostolul Pavel le reamintea credincioşilor din Efes ordinea în care s-au petrecut lucrurile în viaţa lor, (accentuând faptul că după auzirea Cuvântului rostit de el, a venit credinţa şi de abia după aceea a urmat pecetluirea cu Duhul Sfânt) :

Şi voi,

  1. după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre),
  2. aţi crezut în El
  3. şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit … De aceea şi eu …”. (Efeseni 1 : 13, 15)

Realitatea specifică experienţei efesenilor (la care se referă apostolul Pavel în Efeseni 1 : 13) o găsim relatată în Faptele Apostolilor 19 : 1 – 6, unde :

  1. credinţa mântuitoare,
  2. botezul în apă şi
  3. botezul în Duhul Sfânt sunt evenimente total diferite :

Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis : „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut ?” Ei i-au răspuns :

„Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi ?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns :
„Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis : „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului

  1. creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe,
  2. au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
  3. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi
    1. vorbeau în alte limbi şi
    2. proroceau.” (Faptele Apostolilor 19 : 1 – 6)

Înţelegem clar că acolo timpul de predică (evanghelizare) a fost la un moment dat, după care a urmat actul botezului în apă, şi de-abia după ce apostolul Pavel şi-a pus numele peste ei credincioşii prezenţi acolo au experimenta botezul în Duhul Sfânt, (care a fost un al treilea eveniment, petrecut probabil în timpul rugăciunii, a se vedea I Corinteni 14 : 13 – 15), el fiind însă distinct de primele două, dar care s-a petrecut în timpul aceleeaşi slujbe.

Şi acolo au avut un timp pentru :

  • predică,
  • botez în apă,
  • rugăciune.

3. Experienţa generală (universală : „toţi sfinţii”, v. 15)

Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre ; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri [timp] şi pentru toţi cei ce sunt departe acum [spaţiu], în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”. (Faptele Apostolilor 2 : 38 – 39)

Biserica universală (este un termen teologic) este formată din toţi creştinii indiferent de timp şi de spaţiu. Aici apostolul Petru, inspirat de Duhul Sfânt a descris modul ideal în care ar trebui să decurgă evenimentele din viaţa unui creştin, dar (în practică) există creştini botezaţi în apă care nu au experimentat realitatea botezului în Duhul Sfânt şi a primirii darului vorbirii în alte limbi (ei fiind în stadiul în care se aflau credincioşii din Efes, înainte de venirea apostolului Pavel la ei).


Câteva remarci :

  1. putem observa că pentru apostolul Pavel primirea Duhului Sfânt este un sinonim pentru botezul în Duhul Sfânt (conform Fapte 19 : 2 – 3). Ştim că părerile sunt împărţite şi în această privinţă, dar pasajul Biblic este foarte clar. În Faptele Apostolilor 19 : 2 este amintită întrebarea apostolului Pavel : „Aţi primit voi Duhul Sfânt” (v. 2) îi întreabă apostolul Pavel, apoi explică ce înţelege el prin primirea Duhului Sfânt : „ … cu ce botez aţi fost botezaţi ?” (v. 3) Dacă în viaţa creştinului ar exista o singură formă de botez întrebarea (cu ce botez aţi fost botezaţi ?) nu şi-ar avea rostul.
  2. În Efeseni 4 : 5 scrie că : „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”. Considerăm că aici apostolul se referă la botezul în apă, deoarece acest botez este cel care urmează după credinţa în Domnul Isus, (Marcu 16 : 16 „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit”), el fiind singurul botez valabil (dintre alte forme de botez în apă care se practicau pe atunci).
  3. Să nu uităm că în Noul Testament sunt amintite şi alte botezuri :
    • botezul lui Ioan” Fapte 19 : 3, care era : „spre pocăinţă” conform Matei 3 : 11. Una este să merg înspre o localitate şi cu totul altceva este ca parcurgând acel drum să şi ajung la destinaţia propusă ;
    • botezul în locul celor morţi (în I Corinteni 15 : 29 scrie : „Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi ? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi ?” Aici apostolul Pavel nu dă credit acestui fel de botez, ci credinţei în învierea morţilor). Exista însă şi un astfel de botez (administrat în contul cuiva care a decedat fără a apuca să facă botezul în apă) care pentru cei care-l practicau putea fi un al doilea botez (dacă ei fuseseră odată botezaţi).

Concluzii :

  1. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit … ”. (Efeseni 1 : 13) Pecetluirea este descrisă în Faptele Apostolilor 19 : 6 unde este notat că atunci :
  2. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi
    • vorbeau în alte limbi şi
    • proroceau”.

Primul verset descrie pecetluirea iar al doilea care sunt beneficiile acestei binecuvântări divine. Ne putem pune în mod onest o singură întrebare, (şi aceasta fără niciun gând rău), ci doar pentru a ne verifica până la capăt identificarea cu creştinii din Efes :

Dacă este adevărat că :

  1. am fost botezat în (cu) Duhul Sfânt (şi am avut acel moment în care Duhul Sfânt a intrat în viaţa mea),
  2. din acel moment Persoana Duhului Sfânt s-a manifestat în (prin) mine într-un mod vizibil, exact ca şi în viaţa lor ?

Eu spun despre mine că am primit Duhul Sfânt … dar Duhul Sfânt mărturiseşte pentru / despre mine ?


STUDII ASEMĂNĂTOARE :