Vă rătăciţi sau Rătăcirea [Matei 21.23-27, 22.9]

În urmă cu câţiva ani mă aflam în zona lacului Bucura (din munţii Retezat). Acolo am avut ocazia să văd un berbec care era rătăcit, fiind singur într-o zonă în care se ştia că sunt şi urşi sălbatici.

În momentul repectiv nu era niciun cioban pe acolo şi nu puteam face nimic pentru a-l salva. A trecut noaptea şi a doua zi berbecul era tot acolo, putea fi auzit cum pe limba lui poate că cerea ajutorul.

Nu ştiu care a fost continuarea, dar ce înseamnă a fi rătăcit o ştie numai cel care a trecut prin aşa ceva. Dar o situaţie mai gravă decât aceasta este starea omului care este rătăcit dar crede că se află pe drumul cel bun şi-i mai îndrumă şi pe alţii încotro s-o apuce, mai ales când el este considerat a fi o călăuză sigură.

Poate şi mai grea este situaţia omului care se îndreaptă spre iad (convins fiind că nu este departe de Cer) dar consideră că Isus nu este singurul Mântuitor, şi nici că nu este Singurul care-l poate salva de pierzarea veşnică.

Aşa ceva nu este ceva nou, după cum vom observa din Biblie. O rugăciune pe care pot să o fac este aceasta :

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima ! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile ! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei !” (Psalmul 139 : 23 – 24)


În Evanghelia după Matei (21 : 23 – 27) scrie că :

Isus S-a dus în Templu ; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis : „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ?” Drept răspuns, Isus le-a zis :

„Vă voi pune şi Eu o întrebare ; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea ? Din cer sau de la oameni ?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau :

„Dacă vom răspunde : „Din cer”, ne va spune : „Atunci de ce nu l-aţi crezut ?” Şi dacă vom răspunde : „De la oameni”, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”

Atunci au răspuns lui Isus : „Nu ştim !” Şi El, la rândul Lui, le-a zis : „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri”.


Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ?” Domnul Isus nu le-a răspuns, dar nu peste mult timp, (când Îi este pusă o întrebare despre înviere fiindu-I relatată întâmplarea cu căsătoria celor şapte fraţi cu aceeaşi soţie), Domnul Isus le-a spus saducheilor :

Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. (Matei 22 : 29)

Pentru : „Vă rătăciţi !” în greacă este folosit : Planasthe ! S-ar putea traduce cu : „Mergeţi într-o direcţie greşită !” sau : „Vă înşelaţi”.

Gr. planaó este folosit pentru :

  1. a arăta devierea de la calea corectă,
  2. (metaforic) a se îndepărta de adevăr (a hoinări în eroare),
  3. a fi indus în eroare.

Să observăm unde mai este folosit acelaşi termen în Noul Testament şi cu ce sens. Gr. planaó are 39 de ocurenţe, dintre ele vom observa numai câteva.


1. Oaia rătăcită

Termenul este amintit în Matei 18 : 12 – 13 de trei ori (dar vom nota şi versetul 14) :

Ce credeţi ? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte [gr. planēthē] una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită [gr. planōmenon] ?

Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră [gr. peplanēmenois] .

Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi”.

Pentru a înţelege acest pasaj vom aminti I Petru 2 : 24 – 25 unde scrie că :

„El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

Căci eraţi ca nişte oi rătăcite [gr. planōmenoi]. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre”.

Gr. planáō este rădăcina termenului englez, planetă („corp rătăcitor”). Acest termen transmite aproape întotdeauna păcatul hoinăririi (cu o singură excepție – a se vedea Evrei 11 : 38).

Conform dicţionarului Scriban (1939) planeta este un termen explicat astfel :

„În vechime, stea rătăcitoare, în opoziţie cu o stea fixă”.

Pierdut în spaţiu poate fi o exprimare plastică pentru situaţia celui rătăcit care nu se poate salva singur ci are nevoie de un Salvator, deoarece se va învârti tot mereu pe aceleaşi orbite.


2. Învăţătura greşită

De patru ori planaó este amintit în Matei 24 : 4 – 5, 11, 24 (cu sensul de a induce în eroare) :

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi …

11 Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi … 24 Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”.


3. Efectul unei învăţături

În Ioan termenul este folosit numai de două ori (în capitolul 7 : 12 şi v. 47) unde scrie că :

Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau : „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire [gr. plana] … 47 [aprozilor] Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire ?

De fapt ei erau rătăciţi dar considerau că Isus greşeşte.


CONCLUZIE :

Sunt momente în viaţă în care pot să mă aflu pe o cale greşită fiind deviat de la ţinta înspre care am pornit (Cerul), de aceea este bine să am tot timpul smerenia omului care ştie că poate să fi greşit (el ca om) şi este bine să ÎL rog pe Dumnezeu :

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima ! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile ! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei !” (Psalmul 139 : 23 – 24)

Acel dacă este o probabilitate care trebuie luată în considerare tot timpul !

Aceasta este o rugăciune după voia Lui Dumnezeu, iar EL are metodele Lui prin care să intervină în viaţa mea şi mă va aduce pe linia de plutire … dar uneori pentru a atinge acest obiectiv se va folosi de durere !



STUDII ASEMĂNĂTOARE :