Scapă-ţi viaţa sau Cum să ajungi pe Munte ? [Geneza 19.1–3, 6, 18–26]

Mântuirea sufletului

După ce i-au scos afară, unul din ei a zis : „Scapă-ţi viaţa ; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie : scapă la munte, ca să nu pieri”. (Geneza 19 : 17)i

Să privim puţin la contextul imediat, cum s-a ajuns aici ?

Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara ; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. Apoi a zis :

„Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele ; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.”

Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat …Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el … Lot le-a zis :

„O ! nu, Doamne ! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică.

O ! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă !” Şi El i-a zis : „Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.

A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare”. (Geneza 19 : 1 – 3, 6, 18 – 26)


Lot, pentru a scăpa cu viaţă :

  • în primul rând i-a primit în casa lui pe trimişii Lui Dumnezeu, i-a ascultat, (le-a crezut cuvântul).
  • În al doilea rând, a arătat clar (în mod public) că s-a delimitat de felul de trai al celor din Sodoma (lume).
  • În al treilea rând, a ieşit din cetatea Sodoma, fugind (fără a se uita în urmă), până a ajuns în Ţoar (care nici din punctul lui de vedere, nu era vreo cetate).

Ce se înţelege prin a scăpa ? A scăpa înseamnă :

„A se desprinde din …; a se elibera, a se salva”. (Dex) Provine din lat. excappare, a lepăda mantaua, de unde noțiunea de liberare”. (Şăineanu 1929)

Etimologia cuvântului excappare o găsim în Dicţionarul Scriban (1939) :

lat. Ex-cappare, format din ex + cappa, (manta cu glugă), adică, „a ĭeși din manta, a scăpa”.

Pentru a scăpa de judecata care era iminentă, Lot a ieşit din cetate şi a urcat pe muntele unde se afla o cetate mică.

Încă din Vechiul Testament, mântuirea era sinonimă cu ajungerea pe Muntele unde locuia Dumnezeu şi însemna trăirea / locuirea cu Dumnezeu, pentru care însă trebuia plătit un preţ, (o viaţă care consta în anumite renunţări în ascultare de Dumnezeu).

În Psalmul 15 : 1, David ÎL ruga pe Dumnezeu să-i spună ce condiţii sunt necesare pentru ajungerea sus (în Cer) : „Doamne, cine va locui în cortul Tău ? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt ?


Pentru a ajunge în Cer, (intrarea în cetatea de pe munte) trebuie să fie parcurşi trei paşi :

I. Mântuirea

Constă în primirea Lui Dumnezeu, a Domnului Isus în casă, în viaţa mea, (acceptarea mântuirii pe care numai Dumnezeu o poate oferi).

Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara ; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. Apoi a zis :

„Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele ; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.” Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină …”. (Geneza 19 : 1 – 3)


1. Mântuirea ne caută şi se caută !

  • Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă”. (Proverbe 28 : 18) Ce găsesc ? Ce caut sau ÎL accept pe Cel ce mă caută. Lot a fost găsit de cei veniţi din Cer.
  • Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi ; chemaţi-L câtă vreme este aproape”. (Isaia 55 : 6)

2. Mântuirea se primeşte prin acceptarea Mântuitorului … care pare a fi neînsemnat !

„ … Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” În nimeni altul nu este mântuire : căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi”. (Faptele Apostolilor 4 : 10 – 12)

2.1. Mântuirea era simbolizată prin intrarea într-o cetate foarte mică, neînsemnată, dar care constituia singura scăpare (de judecata Lui Dumnezeu)

Lot spunea : „Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O ! de aş putea să fug acolo … este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă !” (Geneza 19 : 20)

Asemenea cetăţii Ţoar a fost privit şi Isus :

Despre Domnul Isus, unii spuneau : „Oare

  • nu este El fiul tâmplarului ?
  • Nu este Maria mama Lui ? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda,
  • nu sunt ei fraţii Lui ? Şi surorile Lui
  • nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea ?”

Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis : „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui”. (Evanghelia după Matei 13 : 55 – 57)

Apostolul Pavel scria : „ … propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării ; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 1 : 18)

2. 2. O piedică în acceptarea mântuirii oferite de Dumnezeu sunt prejudecăţile celor mândri, (care se cred a fi cineva, datorită poziţiei sociale, la care ajung într-un anumit moment din viaţa lor)

La un moment dat, Nicodim a pus o întrebare pertinentă, dar a primit un răspuns care arăta prejudecăţile lor :

Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face ?” Drept răspuns, ei i-au zis :

„Şi tu eşti din Galileea ? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc”. (Ioan 7 : 51 – 52)

Cercetează bine” spun cei superficiali, care au vorbe gratuite. Dacă ar fi cercetat, ar fi constatat că Isus este urmaşul de drept al împăratului David.

Dar ei se considerau pe ei înşişi etaloane de comportament.

Fariseii le-au răspuns : „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire ? A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei ?

Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat !” (Ioan 7 : 47 – 49)

Şi astăzi există oameni care se iau după oameni ! (A se vedea în context despre cine era vorba)


3. Omul nu-şi poate plăti biletul care să-i permită intrarea în Cer

O foarte mare piedică în calea celui ce vrea să ajungă în Cer, constă în părerea că omul este bun şi prin ceea ce face poate să-şi plătească accesul în Cer !

Cât costă mântuirea pentru cei care vor să o plătească ? În vechime, dar şi la ora actuală există oameni care cred că prin banii lor şi prin faptele lor, pot să-şi asigure mântuirea :

Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată”. (Psalmi 49 : 6 – 8 )

De ce se înşeală cei ce cred aşa ceva ? Pentru că nu cunosc tarifele şi doar îşi dau cu părerea, cam cât ar trebui să dea, ca să fie primiţi în Cer !

În Psalmul 24 : 1 scrie că :

Al Domnului este

  • pământul cu tot ce este pe el,
  • lumea şi
  • cei ce o locuiesc !

Dacă ar conta banii, (deşi Dumnezeu a făcut lumea cu tot ce este pe ea şi nu poate fi plătit cu bani, pentru că dacă ar fi valabilă o astfel de plată a unui bilet de intrare în Cer, I-aş da practic lucruri care de fapt … sunt tot ale Lui), cât ar trebui să dau ?

Întrebarea este : Cât costă un păcat şi cu cât echivalează Dumnezeu preţul unui păcat ? Domnul Isus a spus despre Dumnezeu, (simbolizat printr-un împărat) că :

A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni [talanţi]”. (Evanghelia după Matei 18 : 24)

Aici avem un preţ stabilit de sus, din Cer. Neiertarea este echivalată de către Dumnezeu cu 10.000 de talanţi de aur, (360 de tone de aur).

Aurul (azi 18 Aprilie 2017), are valori cuprinde între 22 de euro / gramul (aurul de 14 k) şi 38,89 euro / gramul (aurul de 24 k). Dacă luăm ca preţ de referinţă valoarea medie (30 de euro), 360 de tone ar costa aproximatic 11 miliarde de euro.

Ce putem constata ? Că accesul în Cer nu este ieftin … nu este ca un produs de valoare pe care-l poţi găsi şi la second hand.


II. Botezul în apă

Au chemat pe Lot şi i-au zis : „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta ? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”

Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el şi a zis : „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate !”. (Geneza 19 : 5 – 7)

Al doilea pas pe care l-a făcut Lot, a constat în delimitarea clară de felul de trai al celor din jurul lui. A declarat public că este de partea Cerului. În Noul Testament o astfel de declaraţie se face prin botezul în apă :

După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii ; şi stătea acolo cu ei şi boteza. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape ; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi”. (Ioan 3 : 22 – 23)

În Marcu 16 : 16, Domnul Isus a spus : „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit ; dar cine nu va crede va fi osândit”. Sunt două lucruri care trebuie făcute pentru mântuire. Putem nota cu :

1 + 1 = 2, (unde 1 = credinţa în Domnul Isus, cel de-al doilea 1 = reprezintă botezul în apă, iar 2 = mântuirea.

Trecerea de partea Lui Dumnezeu. Prin botezul în apă mă delimitez de lume, trec de partea Lui şi implicit îmi păzesc casa, viaţa de influenţele exterioare.


III. Sfinţirea

După ce i-au scos afară, unul din ei a zis : „Scapă-ţi viaţa ;

  • să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie : scapă la munte, ca să nu pieri … Nevasta lui Lot
  • s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare”. (Geneza 19 : 17, 26)

Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă ; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului”. (Evrei 10 : 38 – 39)

Versetele de aici, parcă o descriu pe soţia lui Lot şi pe Lot !


Apostolul Petru a scris pentru cei care luptă până la capăt : „ … veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre”. (1 Petru 1 : 9)

Pentru mântuirea sufletului contează ieşirea din lume (cetate), delimitarea clară de ea şi mersul spre ţintă, indiferent de deciziile pe care le iau în viaţă, cei din familie.

Mântuirea este ca buletinul : personală şi netransmisibilă ! În Evanghelia după Luca 9 : 62 găsim scris că :

Isus i-a răspuns : „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu

Şi apostolul Pavel a scris :

Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea”. (Filipeni 2 : 12)