Rugăciunea cu duhul şi rugăciunea cu mintea, Luca 11.1-4, Romani 8.26-27, I Corinteni 14.14-15

Când ne referim la rugăciune, (în mod aparent), între învăţătura Domnului Isus şi cea a apostolului Pavel, există o contradicţie.
Evanghelistul Luca relatează că :

Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis : „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis :

„Când vă rugaţi, să ziceţi : Tatăl nostru care eşti în ceruri ! Sfinţească-se Numele Tău ; vie Împărăţia Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi ; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator ; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”. (Luca 11 : 1 – 4)

Pe de altă parte, apotolul Pavel scria (la mai mulţi ani după aceea) :

„ … şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră : căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului ; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”. (Romani 8 : 26 – 27)


Întrebarea este : Ştim să ne rugăm (cunoscând rugăciunea Tatăl nostru), sau nu ştim cum trebuie să ne rugăm ? Pe cine să credem ?


În Întâia Epistolă către Corinteni, apostolul Pavel a lămurit lucrurile. El a explicat că există două feluri de rugăciune :

  • rugăciunea făcută cu duhul şi
  • rugăciunea făcută cu mintea.

Între rugăciunea făcută cu mintea şi cea cu duhul nu există nicio contradicţie, ele nu sunt opuse, ci complementare :

În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu ; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine [taine pentru cel care-l aude, nu şi pentru Dumnezeu ; El ştie care este năzuinţa Duhului]

Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci ? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea ; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea”. (I Corinteni 14 : 2, 14 – 15)

Înainte de Jertfa de pe cruce, Domnul Isus le-a promis ucenicilor :

„ … Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac ; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte ; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi”. (Ioan 14 : 16 – 17)


La fel cum Domnul Isus i-a învăţat pe ucenicii Lui cum să se roage şi Duhul Sfânt face acelaşi gen de lucrare. Dar nu numai că ne învaţă să ne rugăm … chiar El Se roagă prin intermediul creştinului care se pune la dispoziţia Lui, în acele momente în care este nevoie de o intervenţie specială !


În Ziua Cincizecimii : „ … toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească [aceasta înseamnă că au continuat să vorbească în alte limbi şi după aceea] în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”. (Faptele Apostolilor 2 : 4)

Dar oare mai este valabilă rugăciunea în alte limbi şi acum ? Da !

În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură ;

  • feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci,
  • tinerii voştri vor avea vedenii, şi
  • bătrânii voştri vor visa vise !” (Faptele Apostolilor 2 : 17)

Un sinonim pentru zile este vremuri :

În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună ; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor”. (Ieremia 50 : 4)

Lui Timotei, apostolul Pavel i-a scris :

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele”. (II Timotei 3 : 1)


Dacă înţelegem că acest verset se referă la vremurile noastre, trebuie să înţelegem şi că promisiunea reluată în Faptele Apostolilor 2 : 17, este valabilă şi azi pentru că se referă tot la zilele din urmă !


Iar în practică, există milioane de creştini care pot confirma acest adevăr : vorbirea în alte limbi, rugăciunea cu duhul sunt cât se poate de actuale !