Providenţa Divină. Introducere [Matei 2.12-23]

Providenţa Divină sau „Unde necazul este cel mai mare, ajutorul lui Dumnezeu este cel mai aproape”

În viaţă ajungem să trebuiască să trecem prin situaţii, de care de nu ne-am fi imaginat niciodată că vom avea parte.

Într-o societatate conservatoare, (în care Legea era foarte clară în privinţa relaţiilor extraconjugale – a se vedea Deuteronom 22 : 20 – 21), Iosif a trebuit să decidă ce paşi va urma în viitorul apropiat pentru a-şi salva de la moarte logodnica (pe care este limpede că o bănuia de înfăptuirea unui păcat).
Adevărul este că a judecat-o greşit pe Maria (deoarece realitatea era cu totul alta), dar ieşirea din impas decisă de Dumnezeu, a fost cu totul diferită de modul în care credea el că va rezolva problema.


Dumnezeu a folosit (şi foloseşte şi azi) cel puţin trei modalităţi pentru a-Şi arăta providenţa Lui pentru viaţa ta în acele momente în care nu mai vezi nicio rază de soare pe strada ta :

1. Gândul tău (consumul tău interior) este cunoscut de Dumnezeu (Matei 1 : 19 – 20)
2. Visul este o modalitate de comunicarea a voiei Lui Dumnezeu (Matei 1 : 20, 2 : 12 – 13, 19 – 23)
3. Întâmplarea face şi ea parte din providenţa Divină (Matei 2 : 16 – 19).

Providenţa este : „Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu ; pronie cerească”. (Dex, 2009)


În urmă [magii], au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu ; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.”

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice : „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice : „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult : Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, şi-i zice : „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. Dar când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.

A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci : că El va fi chemat Nazarinean”. (Matei 2 : 12 – 23)


STUDII ASEMĂNĂTOARE :