Planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea sau Providenţa Divină ! (Geneza 28.10-22)

Geneza 28.10-22, Providenţa DivinăProvidenţa este : „Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu ; pronie cerească. Din lat. providentia”. (Dex)

Sinonime pentru providenţă sunt  următoarele cuvinte :

  • prevedere,
  • orientare,
  • realizare a planurilor lui Dumnezeu !

Iacov a plecat din Beer-Şeba şi şi-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele.

A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer.

Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea :

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

Iată, Eu sunt cu tine ; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.”

Iacov s-a trezit din somn şi a zis : „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis :

„Cât de înfricoşat este locul acesta ! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor !”

Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei.

A dat locului acestuia numele Betel ; dar mai înainte cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă şi a zis :

1. „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac,
2. dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi
3. dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu ;
piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da”. (Geneza 28 : 10 – 22)


Pentru început trebuie să reţinem că :

A. În cazul lui Iacov, nu vorbim de călăuzirea directă, prin proorocii, vedenii ci de modul în care Dumnezeu, în dragostea Lui, alege să poarte de grijă chiar şi celui care, (din punctul nostru de vedere), ar trebui să fie disciplinat !

B. Iacov a ajuns în situaţia respectivă … ascultând de mama lui !? A ascultat de unul din părinţi. Biblia spune să asculţi de părinţi, adică de părinţii care sunt una … Dar nu trebuie să uităm că Iacov avea o problemă cu înşelarea. Un copil integru, dacă mama ar veni cu ideea unui compromis, ar respinge-o din start şi nici măcar nu ar sta la discuţie !


I. Cine face planuri şi ce fel de planuri există ?

1. Planurile celor răi : „Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui”. (Neemia 4 : 15)

Exemplul cu planul lui Haman : „Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, vrăjmaşul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească.

Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor şi să-l spânzure pe lemn, pe el şi pe fiii lui”. (Estera 9 : 24 – 25) !

El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească. El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate … ”. (Iov 5 : 12 – 13)

Trebuie însă să ştim că :

  • Cel rău caută să lucreze prin intermediul credincioşilor care nu veghează : „În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă … ”. (Ioan 13 : 2)
  • Dumnezeu poate lucra prin cei răi : „Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui : să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu”. (Apocalipsa 17 : 17)

2. Planul lui Dumnezeu : „ … dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui”. (Luca 7:30 ) În Romani 8 : 28 scrie că :

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”. Care sunt toate lucrurile ? Cum lucrează Dumnezeu spre binele copiilor Lui ?

3. Planurile omeneşti / fireşti : „Ce ! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea …”. (Iov 17 : 11)


II. Ce modalităţi foloseşte Dumnezeu pentru a-Şi arăta / îndeplini planurile / providenţa Lui pentru viaţa ta ?

a). Îngerii :

  • Îngerul Domnului care vorbeşte cu Agar : „Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. El a zis : „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis : „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei”. (Geneza 16 : 6 – 9)
  • De doi îngeri este salvat şi Lot, deoarece s-a rugat pentru el Avraam. A fost bonusul lui Dumnezeu, deşi nu erau zece oameni şi cetăţile au fost nimicite, Lot a fost salvat ! (Geneza 19)
  • Îngerul lui Dumnezeu care a strigat-o din cer pe Agar : „A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba. Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc ; căci zicea ea : „Să nu văd moartea copilului !” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă. Dumnezeu a auzit glasul copilului ; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână ; căci voi face din el un neam mare.” Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă ; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustiu şi a ajuns vânător cu arcul”. (Geneza 21 : 14 – 20)
  • Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi pe Avraam : „Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame !” „Iată-mă !”, a răspuns el. Îngerul a zis : „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic ; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. (Geneza 22 : 10 – 14)
  • Îngerul lui Dumnezeu : „Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor. El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea ; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două”. (Exod 14 : 19 – 21). Trecerea Mării Roşii. Una a spus faraon şi alta a făcut : „În neliniştea mea, ziceam : „Orice om este înşelător”. (Psalmul 116 : 11) În Exod (12 : 31 – 32) scrie că : „În aceeaşi noapte faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis : „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi Domnului, cum aţi zis. Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă”. Şi totuşi : „ … inima lui faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească ?” Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el”. (Exod 14 : 5 – 6)

b). Visele.Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei”. (Iov 33 : 14 – 18)

În ce situaţii a intervenit Dumnezeu prin vise ? Vom observa un exemplu din Biblie :

Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit ca străin în Gherar. Avraam zicea despre Sara, nevasta sa : „Este sora mea !”

S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara. Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis :

„Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat”. (Geneza 20 : 1 – 3)

c). Împrejurările vieţii. Semnele cerute.

  • Exemplu este căsătoria lui Isaac : Avraam îi spune robului său : „ … te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac”. (Geneza 24 : 4) Nu ştia poate nici măcar adresa. Dar trebuia să ascule de stăpân, deşi putea spune : Sunt bătrân … etc. Ajunge la o fântână, iese prima fată, robul vede că i se împlineşte semnul şi-i cere buletinul … a constatat că a ajuns la fix ! „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu”. (v. 27)
  • Întâlnirea întâmplătoare ! (oare ? A se vedea I Samuel 10 : 1 – 9) „Iacov a zis păstorilor : „Fraţilor, de unde sunteţi ?” „Din Haran”, au răspuns ei. El le-a zis : „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor ?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei. El le-a zis : „Este sănătos ?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile”. (Geneza 29 : 4 – 6) Omul necredincios spune : Ce noroc am avut ! Creştinul spune : „Am avut parte de harul lui Dumnezeu” !

d). Deschiderea Bibliei, în mod întâmplător, poate fi profetică. Poate fi şi cu intenţie, după ce creştinul I-a cerut lui Dumnezeu ajutorul. „A venit în Nazaret, unde fusese crescut ; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris”. (Luca 4 : 16 – 17) Era exact ziua când se împlinea proorocia citită !


III. Când intervine Dumnezeu (şi în ce domenii ale vieţii) ? Tocmai când / atunci sau chiar în momentul neşteptat când totul pare pierdut ! Dumnezeu intervine întotdeauna la fix ! De ce ?

  • Pentru a ne învăţa dependenţa de EL : „Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul”. (Deuteronomul 8:3 )
  • Pentru a deprinde încrederea în Dumnezeu : „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui ; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”. (Eclesiastul 3:11)Exemple de situaţii din viaţă :
  1. Când totul pare a fi pierdut. Ex. Ieşirea din Egipt : „Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului”. (Exodul 12 : 40 – 41)
  2. Primeşti exact cât ai nevoie la / în momentul respectiv. Mana care în plus era măsurată exact … fără a avea cântar cei ce o adunau : „În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană”. (Exodul 16 : 18)
  3. Te întâlneşti exact cu cel pe care nu ştii unde să-l găseşti. Saul şi Samuel : „Şi s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime”. (I Samuel 9 : 14)
  4. Dumnezeu îţi scoate în cale exact pe omul de care era nevoie, în momentul respectiv :Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat : „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes”. (I Samuel 11 : 5)
  5. Când omul vrea să facă păcat, Dumnezeu caută să-l oprească. Tocmai atunci se întâmplă ceva : „Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea Ieroboam la altar să ardă tămâie”. (I Împăraţi 13 : 1) Exemplu cu Cain, care avea ceva în minte …
  6. Credinciosul este ajutat într-un mod supranatural. Dumnezeu îl ajută pe sfântul ajuns în necaz … care are nevoie şi care la vremea lui … a făcut bine unui om al lui Dumnezeu : „Şi pe când istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis : „Împărate, domnul meu, iată femeia şi iată fiul ei, pe care l-a înviat Elisei”. (II Împăraţi 8 : 5)
  7. Ajungerea exact într-un anumit loc : „Să-i spui : „Aşa vorbeşte Domnul : „Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ ?” Şi să-i mai spui : „Aşa vorbeşte Domnul : „Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău”. (I Împăraţi 21 : 19) În II Împăraţi 9 : 26 scrie : „Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui”, zice Domnul, „şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul acesta”, zice Domnul ! Ia-l, dar, şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului”.
  8. Vindecare la fix : „Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus : „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui”. (Ioan 4 : 53)

Scopul final este ca să avem pacea, să nu trăim stresaţi, din cauza situaţiilor prin care Dumnezeu ne trece şi care pot fi extreme ! Ne putem încrede în Dumnezeu şi în Harul Lui !

Slăvit să fie Domnul !