Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina sau Natura umană / nemulţumirea (I) [Luca 12.13-21]

Unul din mulţime a zis lui Isus : „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”

„Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi ?” Apoi le-a zis :

„Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani ; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta :

„Ţarina unui om bogat rodise mult.

Şi el se gândea în sine şi zicea : „Ce voi face ? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face : îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari ; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ; şi voi zice sufletului meu :

„Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani ; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te !” Dar Dumnezeu i-a zis :

„Nebunule ! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul ; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu”. (Luca 12 : 13 – 21)

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. (Matei 6 : 33) De ce mai întâi ? Deoarece s-ar putea să nu mai existe un după aceea


Din Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina şi din contextul ei, pot învăţa că, uneori deşi stau în prezenţa Domnului Isus şi-a ucenicilor Lui, totuşi pot să pierd din punct de vedere spiritual deoarece :

  1. caut mai întâi (de exemplu prin rugăciunile pe care le înalţ către Dumnezeu) ce nu trebuie (averea / lucrurile) şi
  2. nu-mi doresc (mai întâi) exact ceea ce constituie cea mai mare nevoie a mea : mântuirea sufletului … şi
  3. mă pot trezi când este prea târziu constatând că era cât pe ce să rămân şi fără lucrurile atât de dorite dar şi fără mântuire !

Unul din mulţime (poate fi un simbol al naturii umane decăzute, de care fiecare avem parte), în el fiecare ne putem regăsi … Versetul din Galateni 5 : 17 rezumă foarte bine acest adevăr :

„ … firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”.

Trăirea creştină înseamnă ori Duh, (alegerea voii Lui Dumnezeu pentru mine) ori fire (alegerea de-a-mi satisface / îndeplini voia mea, în locul voii Lui Dumnezeu), varianta şi Duh şi fire nu este valabilă …
De ce ?

Vom urmări trei caracteristici ale naturii umane decăzute (ale firii pământeşti) :

  1. Natura umană (firea) este tot timpul nemulţumită (cu ceea ce are, dorindu-şi ce nu are).
  2. Natura umană îşi vede în special nevoia de lucruri, (dar oare de câte lucruri avem nevoie cu adevărat) ?
  3. Natura umană este în directă competiţie cu Duhul Sfânt. Noi nu avem doar o natură umană decăzută (firea) ci şi duhul, care ÎL vrea pe Isus şi Viaţa veşnică.

I. Natura umană (firea) este tot timpul nemulţumită (cu ceea ce are, dorindu-şi ce nu are)

Unul din mulţime a zis lui Isus : „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. (Luca 12 : 13)

Din Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina, pe care Domnul Isus a spus-o, omul din mulţime putea să înţeleagă clar faptul că fratele bogat nu considera nici el că ar avea destul, (aşa că, din punctul lui de vedere), nici nu se punea problema de dat / de împărţit, ci încă avea de adunat !

Firea tot mai vrea … iar Domnul Isus îi dă nemulţumitului tot ce are nevoie (nu tot ce vrea) ! Domnul Isus nu-i face omului respectiv dreptatea (pe care alţii trebuiau s-o administreze) ci îi explică nevoia lui de mântuire, de asigurare a vieţii veşnice !

De mii de ani, acelaşi aur de pe pământ se plimbă dintr-o mână în alta, (ale oamenilor ce-şi zic proprietarii lui), iar aurul rămâne în continuare pe pământ … dar mâinile (trupul moare şi) intră în pământ !


Adam. Studiul de caz al unui om care a fost nemulţumit cu ceea ce deţinea … şi avea totul, dar nu-i era destul…

Adam când a fost nemulţumit pentru ce avea, a primit ce-a căutat (a obţinut ce nu avea) :

  • relaţii deteriorate, cu Eva (soţia a ajuns să nu se mai înţeleagă), iar păcatul i-a adus şi :
  • complicarea vieţii / buruienile (ceva ce nu era trecut în oferta celui rău), ceva ce Adam nu-şi dorea,
  • probleme în familie, (între el şi soţia lui, apoi între copii etc.) …

Care a fost urmarea ? Lui Adam i s-a luat şi ce avea / pomul vieţii, (tot ce dă calitatea vieţii : dragostea, bucuria, pacea …), dar a rămas cu consecinţele alegerii lui …


Concluzie :

  • din fire, omul este un nemulţumit, iar starea de nemulţumire aduce probleme.

În I Timotei 6 : 9 scrie :

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare”.

Una vor (îmbogăţirea) şi alta li se întâmplă (ispite, adică probleme neplanificate, capcane, posibilitatea de-a-şi satisface poftele, ceea ce-aduce alte probleme).

Mergând într-o direcţie greşită, nu poţi ajunge la destinaţia bună. Dacă nu ştii cum arată spinii (grijile, bogăţia, poftele), poţi să-ţi investeşti viaţa în cultivarea lor şi te poţi trezi că ţi-ai plantat acasă o cultură de buruieni.

[Este evident că dacă nu cunoşti buruienile nu ai cum să spui că acestea intră în categoria spini … deoarece grijile, bogăţia, poftele chiar nu par deloc a fi aşa ceva] !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :