Necesitatea edificării şi nevoia mustrării sau Ce folosesc mai mult, mistria sau barosul ?
La ora actuală, este o mare nevoie de oameni care să-i edifice pe cei din jurul lor, să-i încurajeze, să le insufle curajul de-a merge mai departe.
Dar necesitatea edificării nu exclude nevoia mustrării, pentru clarificarea domeniilor din viaţă în care o anumită persoană este deficitară. Barosul îşi are locul lui iar mistria îşi are rolul ei. În mâinile unui om de caracter, ambele fac echipă bună.
În 1 Corinteni 11 : 1, apostolul Pavel scrie. „Vă laud”, iar în versetul 17 : „ … nu vă laud …”! Ei respectau strict învăţăturile primite. Atât. Acesta este pericolul limitelor prea mici şi al unei credinţe pitice !
Dar, cu toate acestea, apostolul îi laudă, spre deosebire de comentatorii biblici care citind Epistola Întâia a Apostolului Pavel către Corinteni, găsesc mai mult lucruri negative … şi nu observă bogăţia de învăţături biblice pe care o găsim în acestă epistolă.
Contează mult să lauzi (să încurajezi) omul pentru ceea ce face bine. Şi, la fel de mult, contează să-i spui direct şi ceea ce face rău.
Încurajarea a făcut din Saul, un Pavel, pentru că a avut un Fiu al Mângâierii care să se ocupe de el. Ce-ar fi devenit Pavel dacă în loc de Barnaba, ar fi fost descoperit de un Fiu al Criticii, de un om care să-i vadă doar defectele ?
Mustrarea îşi are locul ei când este făcută bine, dar este obligatoriu să meargă împreună cu încurajarea. Aceasta înseamnă zidire spirituală.
Dar oare de ce, la ora actuală sunt atâtea dărâmături spirituale ? Poate din cauză că barosul este mai folosit decât mistria, deoarece sunt mai mulţi Sanbalat decât Neemia.
O promisiune, valabilă încă în decembrie 2020 este scrisă în cartea Isaia 58 : 12
„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune …”.
Faptul că nimeni dintre ai mei nu a zidit pe nimeni de secole, nu înseamnă că eu nu pot strica tradiţia şi să fiu un edificator al vieţilor celorlalţi, un Barnaba din 2020 !
„Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul,
- s-a mâniat şi
- s-a supărat foarte tare.
- Şi-a bătut joc de iudei şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei : „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi ?
- Oare vor fi lăsaţi să lucreze ?
- Oare vor jertfi ?
- Oare vor isprăvi ?
- Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc ?”
Tobia, amonitul, era lângă el şi a zis : „Să zidească numai ! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră.”
„Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi ! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta ; căci au necăjit pe cei ce zidesc.”
Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă. Dar Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi asdodienii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
S-au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni”. (Neemia 4 : 1 – 8)
Pot să mă verific cu cine mă asemăn, pentru a constata : sunt un Neemia (ziditorul) sau sunt un Sanbalat (un demolator) ?
Neemia (ziditorul) :
- lucrează, edifică, construieşte (Neemia 4 : 1),
- se roagă Lui Dumnezeu (Neemia 4 : 4 – 5),
- perseverează, nu se dă bătut (nu se lasă deviat de la îndeplinirea obiectivului pe care şi l-a propus / pe etape clare) indiferent de împotriviri şi astfel finalizează ce a început (Neemia 4 : 6).
Sanbalat (demolatorul) este :
- mânios şi supărăcios (Neemia 4 : 1),
- batjocoritor (Neemia 4 : 1 – 2, 4),
- implicat în formarea unei echipe care să facă rău / stricăciuni (Neemia 4 : 8) etc.
Loc pentru concluzii personale …