Pilda celor zece fecioare I 7.3 Scoate lumea din tine! [Matei 25.1-13]

Florin

Pilda celor zece fecioarePilda celor zece fecioare

II. Ieşirea (scoaterea) lumii din noi (sinonimul fiind botezul în Duhul Sfânt, urmat de trăirea în sfinţire)

„La miezul nopţii, s-a auzit o strigare : „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare !” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele … cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa”. (Matei 25 : 6 – 7, 10)

Este evident că prima ieşire (care poate fi sinonimă cu întoarcerea la Dumnezeu din ziua mântuirii) a fost urmată de-o intrare într-un anumit loc, de aceea fecioarele sunt chemate să iese pentru a doua oară.

Prin naşterea din nou, omul intră într-o nouă dimensiune a relaţiei cu Dumnezeu … în care are de făcut alegeri, fie pentru a-i face pe plac Lui Dumnezeu, fie pentru a trăi cum îi place lui.

Apostolul Pavel a scris :

„Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice :

„La vremea potrivită, te-am ascultat ; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită ; iată că acum este ziua mântuirii.”

Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.

Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi ; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea ; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine.

Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul ; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi ; ca unii care murim, şi iată că trăim ; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi ; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli ; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi ; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile … Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.

  • Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege ? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul ? 
  • Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial ? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios ?
  • Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii ?

Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu : „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor ; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea :

„Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul ; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi”. (II Corinteni 6 : 1 – 10, 14 – 17 )

În Coloseni 3 : 5, apostolul Pavel scrie ce trebuie să facă toţi creştinii :

„ … omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ : curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli”.

Ştefan spunea :

„Acest Moise a zis fiilor lui Israel : „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine : de El să ascultaţi.”

El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit : şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt …

Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea Prorocilor :

„Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel ?…

Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor !

De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon”. (Faptele Apostolilor 7 : 37 – 39, 42 – 43)