Între real şi imaginar

Al DOMNULUI este pământul
cu tot ce este pe el, lumea
şi ceice o locuiesc”.

Psalmul 24 : 1

PROPRIETĂŢI SPIRITUALE ŞI PROPRIETĂŢI MATERIALE

Scopul acestui eseu este de-a face distincţia între proprietăţile materiale, care sunt relative şi proprietăţile reale, (cele din domeniul spiritual), care se obţin prin cunoaşterea DOMNULUI ISUS. 

În cartea 1 Împăraţi 20:4, la cuvântul trimis de către Ben-Hadad: „Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei…”, Ahab răspunde cu aceste cuvinte: „ … fie cum zici! Sunt al tău, cu tot ce am …”. Declaraţii ! Vorbe goale ! Unul, îşi imagina deja că are tot ce-i mai bun! Altul, declara că tot ce are, îi aparţine celuilalt! Dar, nici unul, nici celălalt, nu au avut drept de proprietate, nici măcar asupra vieţii lor !

Dar, la fel ÎI spunem şi noi DOMNULUI: „Sunt al TĂU…”, însă nu adăugăm şi: „ … cu tot ce am“! Dar, este o simplă declaraţie. Dacă EL vine să-şi ia proprietatea în stăpânire, află ceea ce ştia de mult : Nu suntem ai LUI, decât teoretic !

Este o mare diferenţă, între oamenii ca şi Elisei; care a renunţat la tot ce avea, pentru EL, şi Ahab, sau Ben-Hadad, care tot au luptat, pentru a avea cât mai mult … Sfârşitul vietii, a fost diferit, deşi, fiecare din ei, a avut o viaţă de luptă. Elisei, a luptat pentru EL, ei au luptat pentru ei! Şi azi este la fel. Unii, se luptă pentru a acapara, alţii, pentru a se debarasa, de tot ce este inutil! Şi, de fapt, de câte lucruri au avut nevoie Adam si Eva? Câte lucruri, pe care le avem noi, ei nu le-au avut? Dar spiritual, este invers. Omul făcut de EL, avea parte de prezenţa LUI. De fapt, singurul lucru de care avem nevoie, cu adevărat. Dintre celelalte, multe pot fi mofturi, sau pretenţii!

Pentru a-L cunoaşte, trebuie renunţarea la alte lucruri. Cunoaşterea cere timp. Şi Elisei, era prins tare cu lucrul, nu numai noi: „Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi şi el era cu a douăsprezecea” (cap.19 : 19). Ara pământul. Făcea ceva ce era, pentru vremea respectivă, foarte urgent. Şi renunţă la tot, atunci când este chemat. Iar, peste ani, îi spune lui Ghehazi: “Este oare acum vremea de luat argint … boi … robi şi roabe ?” (II Împăraţi 5 : 26). El a renunţat la o viaţă de om, prins de activităţi, în favoarea unei vieţi, care să fie traită pentru DOMNUL. Probabil că din cauza sărăciei, Ghehazi, ar fi vrut să-şi cumpere, printre altele şi boi, pentru a se putea ocupa de agricultură, (II Împăraţi 4 : 38 şi 43). Ghehazi, cel de atunci, era la nivelul la care Elisei fusesese cu ani în urmă!

Şi în slujirea DOMNULUI de azi, sunt contemporani, credincioşi, care ÎL cunosc pe Domnul Isus; unii mai profund, iar alţii, mai superficial. Depinde de nivelul de renunţare faţă de ei înşişi. La fel a fost si pe vremea DOMNULUI ISUS. „Îţi voi da cheile Împărăţiei … şi orice vei lega … va fi legat … şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri“ (Matei 16 : 19). Era o promisiune facută lui Petru. Doar lui Petru. Nu şi celorlalţi. Dar, în capitolul 18:18, DOMNUL spune: „ … orice veţi lega … va fi legat … orice veţi dezlega … va fi dezlegat …”. Totul la plural. Ce lecţie învăţăm de aici ?

Cunoaşterea LUI, care vine prin descoperirea spirituală, îţi dă autoritatea pe care o au numai cei care au ajuns la un anumit nivel spiritual. Altfel spus, pe pământ trăiesc în acelaşi timp şi copii şi cu ei trăiesc şi oameni maturi, din punct de vedere spiritual, (I Corinteni 3 : 1). Când DOMNUL îi întreabă pe ucenici: ” … cine ziceţi că sunt ? …”, doar Petru ştia răspunsul : “TU eşti CHRISTOSUL, FIUL DUMNEZEULUI CELUI VIU!” Iar DOMNUL îi spune, că această cunoaştere a LUI, a venit prin descoperirea primită de la TATĂL, (Matei 16 :15 – 17). Sau, cum avea să spună apostolul Pavel: ”Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta …” (Efeseni 3: 3).

Iniţial, doar Petru L-a cunoscut aşa pe DOMNUL. EL îi spune : „ … nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta …” (Matei 16 : 17). Dar, mai târziu, toţi au ajuns la acest nivel. Această cunoaştere, aduce autoritatea spirituală. Dar aceasta cunoaştere, şi implicit autoritatea spirituală care-i urmează, nu sunt date oricui. „Atunci a poruncit ucenicilor SĂI să nu spună nimănui că EL este CHRISTOSUL” (Matei 16 : 19). Erau destul de mulţi care doreau să-L cunoască … dar n-au vrut să plătească preţul renunţărilor, cerute de EL. Lipsa de autoritate spirituală, şi implicit a eficienţei spirituale, sunt consecinţa cunoaşterii LUI superficiale. Iar aceasta, este urmarea unei vieţi lipsite de renunţare … Petru, avea sa spună ceva mai târziu: „Iată că noi am lăsat tot şi TE-am urmat ...” (Matei 19 : 27). Ei trăiau acest fel de viaţă, deaceea aveau atâta autoritate spirituală …

Concluzii :

1. Există un proverb în care se spune: „Avem atât cer, cât pământ avem“. Se referă la graniţele unei ţări, şi la spaţiul aerian care este deasupra de teritoriul respectiv. Dar, spiritual, cei mai mari proprietari de pământ, sigur nu sunt şi cei mari proprietari de cer. Proprietarii mor, dar PROPRIETARUL rămâne. Se va dovedi astfel că, de fapt ei erau simpli administratori ai bunurilor LUI! Cerul, şi valorile lui se obţin prin renunţare, nu prin acaparare.
2. ISUS este atât de rar, la ora actuală între oameni! În puţini oameni mai poate fi întâlnit, aşa cum este EL în realitate! Puţini, au atât cer în ei, cât ÎI trebuie LUI pentru a trăi în voie! În mod obişnuit, EL este îngrădit de micimile noastre spirituale .
3. Tindem să ne extindem, nu să ne înălţăm. Să cuprindem mai mult pământ, nu mai mult cer …