Isus este viu ! Deoarece EL trăieşte şi noi trăim şi vom trăi (nu doar vom supravieţui cu greu) [Ioan 14.19, Ioan 20.1-18]

Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea ; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi ”. (Ioan 14 : 19)

Introducere

Cineva spunea odată că : „Atunci când mergi pe picioarele tale vezi ce poţi să faci tu, dar când eşti pe genunchi, vezi ce poate face Dumnezeu”. [Menţionez că acest citat este aproximativ dar şi faptul că nu am reuşit să găsesc cine este autorul].

Adevărul central

Domnul Isus le-a spus / promis ucenicilor, înainte de plecarea de pe pământ :

„ … pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”.

Tot ce suntem I Se datorează Celui care :

„ … poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei”. (Evrei 7 : 25)

A trăi (a fi în viaţă) sau „doar a supravieţui” / a trăi la limită este total diferit de „a mă bucura de viaţa” pe care o am.

Numai Domnul Isus (CEL VIU) este Cel care mă vede unde sunt (închis între ziduri asemenea ucenicilor Domnului Isus, cărora probabil că li se părea că totul s-a terminat pentru ei sau ca Maria în faţa unui mormânt etc.) şi îmi dă puterea interioară de care am nevoie pentru a merge mai departe (şi a nu rămâne blocat în trecut), indiferent de problemele cu care mă confrunt în exterior.

Pasajul din Ioan 20 : 1 – 18 exact acest lucru îl arată : fiindcă Isus era viu, viaţa lor a cunoscut o transformare / o creştere calitativă.


În viaţa ucenicului şi-apoi apostolului Petru, putem observa trei perioade, în care a fost :

  1. în picioare (putea face multe lucruri),
  2. în genunchi (a realizat că el singur nu mai poate face nimic),
  3. în / prin puterea Domnului Isus (prin Duhul Sfânt ; Dumnezeu ÎŞI trăia viaţa prin Petru).

I. În picioare (cred că pot face multe)

Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi : pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis : „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” Îndată ei au lăsat mrejele şi au mers după El”. (Matei 4 : 18 – 20)

Petru şi Andrei au avut o chemare specială din partea Domnului Isus … dar numai Petru a experimentat :

  1. vindecarea Divină în familia lui (Matei 8 : 14)
  2. minuni deosebite în viaţa lui (Matei 14 : 28 – 29)
  3. revelaţii spirituale în duhul lui (Matei 16 : 16 – 19)

Noi accentuăm doar faptul că Dumnezeu i-a descoperit lui Petru cine este Domnul Isus, dar trecem prea uşor cu vederea că şi Domnul Isus i-a descoperit tot lui Petru, care este voia Lui (ce plan avea pentru Petru în viitor) !


II. În genunchi (perioada în care a realizat că el singur nu mai poate să facă nimic)

Petru a luat cuvântul şi I-a zis : „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire”. (Matei 26 : 33)

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod ; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. (Ioan 15 : 5)

Petru a ajuns să înţeleagă cât sunt de reale aceste cuvinte, văzând cât de mult l-au costat câteva greşeli care au pornit fie de la starea fizică (a adormit de oboseală), fie de la starea sufletească (mânia revărsarea ei … lovitura dată cu sabia) şi apoi lepădarea de Isus …

Poate până atunci a crezut că are vreun merit în tot ce i s-a întîmplat (realizările avute) dar poate atunci a realizat că fără Isus, chiar că nu poţi să faci nimic … nici măcar să fii pe linia de plutire (din punct de vedere spiritual ) :

  1. a adormit la rugăciune … tocmai când avea nevoie mai mare de putere (Matei 26 : 37 – 41)
  2. a făcut o greşeală care putea să-l coste foarte mult (dacă nu intervenea Domnul Isus ; a se vedea Ioan 18 : 10 – 11) Evanghelistul Luca a notat : „Dar Isus a luat cuvântul şi a zis : „Lăsaţi-i ! Până aici !Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat”. (Luca 22 : 51)
  3. s-a lepădat de Domnul Isus şi a plâns cu amar … iar totul părea pierdut pentru totdeauna : „Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus : „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar”. (Matei 26:75) În Matei 26 : 35 scrie că : „Petru I-a răspuns : „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru”.

Dar în viaţa de credinţă exact rugăciunea făcută cu căinţă, regretul profund şi lacrimile aduc schimbarea (Ioan 20 : 11 – 17)


III. În (prin) puterea Domnului Isus (când creştinul vede ce poate să facă Dumnezeu prin el)

În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric ; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis : „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”

Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.

Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el ; şi a văzut şi a crezut”. (Ioan 20 : 1 – 8)

Era începută o nouă perioadă din viaţa lui Petru (şi a ucenicilor Domnului Isus) :

  1. Domnul Isus i-a vorbit şi I S-a arătat personal lui Petru (Marcu 16 : 7, I Corinteni 15 : 3 – 5)
  2. Domnul Isus i-a făcut lui Petru promisiuni care confirmau faptul că EL avea un plan special cu Petru (a se revedea Matei 16 : 16 – 19 şi Ioan 21 : 15 – 25).
  3. Împlinirea promisiunilor făcute lui Petru a avut loc într-un timp foarte scurt. În Ziua Cincizecimii, Petru (care nu mai vorbea despre el ci doar despre Isus) a avut parte de-o surpriză deosebită. S-au întors la Dumnezeu … prin el, aproape trei mii de oameni ! (Fapte 2 : 37 – 41).

Poate că şi noi ne regăsim în aceste aspecte ale vieţii lui Petru … uneori ni se pare că suntem foarte bine,

alteori suntem convinşi că totul s-a terminat … şi totuşi ajungem să realizăm că datorită Harului Lui Dumnezeu

avem o viaţă binecuvântată ! Slavă Domnului Isus !


Fotografia este din Nazaret (mai 2019).