Deuteronom 30.1-10, Păcatul, consecinţele trăirii în păcat şi iertarea Divină

Spală-mi blana, dar să n-o uzi (spune o veche zicală din limba idiş)

Din cauza păcatului nerezolvat (înaintea Lui Dumnezeu) avem parte de consecinţele, (sau urmările păcatului, problemele de care avem parte) dar prin pocăinţă putem obţine iertarea Lui Dumnezeu şi implicit reabilitarea spirituală.

Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta,

  • dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău, 
  • dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi
  • dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,

atunci 

Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine,
te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău.

Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute. 

  • Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni ; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. 
  • Domnul Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti. 
  • Domnul Dumnezeul tău va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.

Şi tu

  • te vei întoarce la Domnul,
  • vei asculta de glasul Lui şi
  • vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.

Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău ; căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinţilor tăi, 

  • dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii,
  • dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău”. (Deuteronom 30 : 1 – 10)

Introducere

Aceste cuvinte sunt spuse de Moise, un om al cărui nume este amintit de 805 ori (în traducerea Cornilescu). Expresia : „Domnul a vorbit lui Moise …”, este scrisă de 87 de ori numai în primele patru cărţi ale Bibliei.

Cuvintele din Deuteronom 30 : 1 – 10, sunt spuse de un om care a umblat cu Dumnezeu, având parte de o revelaţie deosebită în ultimii patruzeci de ani ai vieţii lui, el având la momentul respectiv o sută douăzeci de ani :

Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor.

Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit ; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse”. (Deuteronom 34 : 5 – 7).


Din aceste considerente este foarte important să ţinem cont de cuvintele profetice spuse printr-un om al Lui Dumnezeu. Dar oare cu cât timp înainte a spus Moise ce avea să se întâmple ?

Se consideră că Deuteronom a fost scrisă undeva în perioada anilor 1400 î.Hr., iar revenirea din exil a fost în preajma anilor 400 î.Hr.

Ultimul rege din Israel (Regatul de nord), a fost Osea, iar în anii 723 î.Hr. (sau 722 î.Hr.), poporul Israel (însemnând cele zece seminţii din nord) a fost dus în robie.

Deci cu aproximativ 1.000 de ani, înainte de-a se întâmpla ce-a fost proorocit, Dumnezeu le-a vorbit că vor ajunge în robie, (Israel întâi, Iuda mai apoi, în 586 î.Hr.).


De ce contează acest lucru ? Pentru că Dumnezeu le-a vorbit cu mult timp înainte pentru a-i face să înţeleagă cel puţin trei lucruri :

  1. cel ce alege să trăiască în păcat, trebuie să aibă în vedere şi realitatea că :
  2. va suporta consecinţele …
  3. iertarea Divină însă, era pregătită … dinainte de alegerea de-a păcătui. Aveau asigurarea că Dumnezeu îi primea cu braţele deschise, dacă ei îşi dorea cu adevărat reabilitarea spirituală !

Dumnezeu le-a spus celor din poporul Lui viitorul dinainte. EL ştia ce vor alege (ce vor face), nu ce doreau (ce îşi propuneau) să facă, iar în funcţie de alegerile lor / noastre sunt şi intervenţiile Lui Dumnezeu în viaţă, fie prin binecuvântare fie prin blestem, pentru aducerea copiilor Lui la EL, (la ascultarea de EL) !

De ce spunem şi ne amintim ce li s-a întâmplat copiilor Lui ? Sunt cel puţin trei motive :

  • Ca să învăţăm de la ei. Lucrul acesta este accentuat de apostolul Pavel în :
    • I Corinteni 10 : 6 „Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei”.
    • I Corinteni 10 : 11 „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor”.
  • Ca să nu ne înşelăm cu ideea că Domnul este bun şi indiferent de ceea ce vom face, nu ni se va întâmpla nimic.
  • Pentru a trăi în sfinţenie, o viaţă liniştită fără situaţii dificile …

I. Păcatul (regretul, căinţa)

Păcatul trebuie recunoscut şi viaţa, relaţia cu Dumnezeu poate fi refăcută prin mărturisire şi cererea iertării Lui Dumnezeu …

Apostolul Ioan a scris :

Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage ; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.

Este un păcat care duce la moarte ; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. Orice nelegiuire este păcat ; dar este un păcat care nu duce la moarte”. (I Ioan 5: 16 – 17 )


II. Consecinţele (urmările) păcatului

Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău … ”. (Deuteronom 30 : 1)

Numeri 32 : 23 „Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge”.

(Cuvintele acestea sunt spuse, celor trei seminţiile stabilite pe partea cealaltă a Iordanului, înainte de cucerirea Canaanului).

Prin Moise, Dumnezeu le-a spus copiilor Lui, că păcatul este urmat de consecinţe … Trec anii (probabil douăzeci de ani) şi în cartea Iosua (24 : 29), găsim scris că :

„ … Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani”. Se consideră că avea aproximativ nouăzeci de ani, înainte de intrarea în Canaan.

După cucerirea Canaanului, înainte de-a muri şi Iosua şi-a îndemnat contemporanii (avertizându-i tot odată) :

„ … alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi : sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi.

Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” Poporul a răspuns şi a zis : „Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei.

Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri ; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari şi ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut.

El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele şi pe amoriţii care locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.” Iosua a zis poporului :

„Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos ; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele. Când veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce şi vă va face rău şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine.

Poporul a zis lui Iosua : „Nu ! Căci vom sluji Domnului”. (Iosua 24 : 15 – 21)

Urmările păcatului înfăptuit în ascuns pot fi neaşteptate … Şi exact aici este problema. Păcatul ajunge până sus, la Dumnezeu, (de aceea trebuie mărturisit şi este nevoie de iertarea Lui) :

În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice : „Uite-l !” – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu ; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său”. (Exodul 22 : 9)


III. Iertarea

I Ioan 1:7 „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat”.

Ce se înţelege prin iertarea Lui Dumnezeu ?

A ierta înseamnă :

  • „A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva ”. (Dex)
  • „ 1. A elibera pe cineva din robie. 2. A elibera pe cineva de ceva”. Provine din liberto, -are (MDA 2, 2010) Cuvântul a ierta are 27 de înţelesuri …

Concluzie :

Putem înţelege că prin cuvintele scrise în Deuteronom 30 : 1 – 10, Dumnezeu şi-a îndemnat poporul (copiii) la pocăinţă, la întoarcerea la El, (pe cei care aveau să regrete), asigurându-i de faptul că El îi va reprimi !