Îngrijorează la ora actuală liniştea nepăsătoare (Ezechiel 16 : 49) în care trăiesc unii credincioşi, care ori nu realizează gravitatea faptelor lor, ori sunt răzvrătiţi cu bună ştiinţă, alegând să nu asculte de autorităţi deşi Dumnezeu le-a dat porunca de-a li se supune, (stând în casă pentru o perioadă de timp).
Apostolul Pavel le-a cerut credincioşilor din Roma să se supună autorităţilor (care erau total diferite de cele de la ora actuală) :
„Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte ; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.
De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu ; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda”. (Romani 13 : 1- 2)
Este bine să reamintim că în viaţă există cel puţin trei categorii de evenimente :
- realizările voliţionale (actele voinţei sau înfăptuirile, „transformarea gândurilor în fapte”, care sunt obţinute ascultând de Dumnezeu),
- accidentele (acele lucruri nedorite care i se pot întâmpla cuiva, independent de voinţa lui) şi
- experimentele, forţarea ilegitimă a voinţei Lui Dumnezeu (momentele în care omul este voit neascultător sau chiar mai rău, acţionează ascultând de cel rău) !
„În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă ; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
Apoi le-a zis : „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
1. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit ; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede :
2. în Numele Meu vor scoate draci ;
3. vor vorbi în limbi noi ;
4. vor lua în mână şerpi ;
5. dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma ;
6. îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar
7. ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)”. (Marcu 16 : 14 – 20)
În acest pasaj biblic sunt descrise două feluri de evenimente :
- realizările voliţionale (cinci evenimente decise de voinţa omului) şi
- accidentale (două evenimente care intră în categoria accidente, lucruri care se întâmplă), dar sunt independente de voinţa omului, (persoana respectivă nu ar fi vrut să aibă parte de aşa ceva).
I. Realizările voliţionale (actele voinţei creştinului care ascultă de Dumnezeu)
Să observăm în acest pasaj biblic cinci exemple de fapte ale voinţei :
1. Botezul în apă (ca urmarea a credinţei în Jertfa Domnului Isus)
Marcu 16 : 16 : „Cine [persoana care] va crede şi se va boteza [acţionează] va fi mântuit”.
Altfel spus omul care decide şi acţionează, (făcând ceea ce depinde numai de el), va obţine mântuirea (ceva ce nu depinde de el, dar obţine acel ceva care este dăruit de Dumnezeu, Cel care vede dorinţa omului şi preţul plătit de cel care nu doar că îşi propune să obţină ceva ci chiar plăteşte preţul necesar obţinerii lucrului dorit / mântuirea în acest caz).
2. Exorcizarea
Marcu 16 : 17 „ … în Numele Meu vor scoate draci … ”.
Creştinul decide şi acţionează, iar Dumnezeu recompensează credinţa, celui care nu rămâne doar la stadiul de dorinţa de-a ajuta un om care se află sub stăpânirea unui duh.
3. Capacitatea supranaturală de-a vorbi prin Duhul Sfânt în limbi neînvăţate cu mintea
Marcu 16 : 17 „ … vor vorbi în limbi noi … ”.
În Iov 8 : 10 avem o definire a vorbirii :
„Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte … ”. A vorbi înseamnă a scoate afară cuvintele aflate în inima cuiva (acel cineva având un scop precis : învăţarea celui care ascultă).
„Vor vorbi” depinde de voinţa omului, dar capacitatea de-a vorbi în limbi necunoscute / noi este primită prin Duhul Sfânt, (a se vedea Faptele Apostolilor 2 : 4 unde scrie :
„Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”).
Şi aici avem acelaşi tipar : omul vrea, iar Dumnezeu îi dă ceea ce-şi doreşte sincer.
4. Vindecarea
Marcu 16 : 18 „ … îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi”.
Punerea pâinilor este un act al voinţei omului care face acest lucru pentru a-L asculta pe Domnul Isus, pentru că I Se supune Lui Dumnezeu. Nu el vindecă, ci el ascultă, iar Domnul onorează supunerea lui.
În Faptele Apostolilor 3 : 1 – 10 avem descrierea vindecării unui om care era olog din naştere. După vindecare, Petru (care era acolo împreună cu Ioan) a spus :
„Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta ? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum
- prin puterea noastră sau
- prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble ? …
Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi ; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii”. (Faptele Apostolilor 3 : 12, 16)
Petru şi Ioan au acţionat, dar vindecarea a făcut-o Dumnezeu !
5. Predicarea Evangheliei
Marcu 16 : 20 „ … ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau”.
În versetul 15 sunt scrise cuvintele pe care Domnul Isus le-a adresat apostolilor :
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură …”.
Ei au decis să-L asculte pe Domnul Isus, şi-au părăsit zona în care au trăit şi au făcut ceea ce li s-a poruncit.
Acestea sunt cinci acte ale voinţei, pe care Dumnezeu le onorează. Credinciosul înfăptuieşte, transformă gândul avut în faptă, iar atitudinea aceasta de ascultare de Dumnezeu aduce binecuvântarea în viaţa semenilor creştinului.
O a doua categorie de evenimente din viaţa unui om o constituie accidentele. [Va continua]
STUDII ASEMĂNĂTOARE :