Cine zic oamenii că sunt eu ? [Marcu 8.27, Matei 16.13, Luca 9.18]

În Evanghelia după Marcu 8 : 27 scrie că : „Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare : „Cine zic oamenii că sunt Eu ?

Evanghelistul Matei (cap. 16 : 13) notează că : „Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi : „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului ?

Şi Luca (cap. 9 : 18) descrie un asemenea moment, notând că : „Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare : „Cine zic oamenii că sunt Eu ?

Mergând pe drum înspre o anumită direcţie, fiind într-o anumită zonă sau în momentele de rugăciune, tot timpul avem cu noi întrebări la care aşteptăm un răspuns.

Dar în acele momente, când Domnul Isus a pus această întrebare a avut cu totul alte considerente decât avem noi / eu atunci când punem / îmi pun întrebarea : Cine zic oamenii că sunt eu ?

Întrebarea era pusă pentru ucenici, nu pentru EL. Isus ştia cine este EL, de unde a venit şi unde se duce. Şi-a întrebat ucenicii poate pentru a-i face conştienţi de cine este EL cu adevărat : Fiul Lui Dumnezeu !

Dar este bine să-mi pun această întrebare ca fiind special pentru mine. Chiar : Cine zic oamenii că sunt eu ? Depind de părerea altora ? Schimbă părerea lor despre mine (care poate fi greşită) ceva din cine sunt eu cu adevărat ?

Mă comport altfel sau fac ceea ce nu aş face, doar pentru a fi pe placul cuiva (deşi ştiu că nu este bine ceea ce fac) ?
Fiecare om este un unicat, dar în general oamenii caută termeni de comparaţie. Unii zic că eşti (ca) x, sau alţii că eşti y etc.

Dar tu trebuie să rămâi tu însuţi, cel pe care Dumnezeu te-a făcut pentru un anumit loc, pentru o anumită perioadă de timp, pentru un anumit grup de oameni.

Nu te întinde mai mult decât ţi-e pătura, (ia-ţi alta mai mare dacă este nevoie), dar nici nu te fă mai mic decât eşti.
Corect este să ai simţiri cumpătate despre sine (să fii realist) ! Dar în niciun caz să nu depinzi de like-urile sau dislike-urile altora.

Sunt simple păreri pe care oamenii ar fi mai bine să şi le ţină, mai ales dacă şi le dau fără ca destinatarul lor să le fi cerut!

O singură părere este cu adevărat autorizată şi contează cu adevărat, cea a Lui Dumnezeu ! Ce spune Isus despre mine este adevăr, iar dacă este să ascult şi păreri pertinente, sunt atent la ce observă cei din jur că las în urma mea, (o aromă de cer sau … un miros neplăcut ce-aduce a iad), ca nu cumva să deviez de la Cale !

Să te conformezi altora, (doar pentru a te accepta în grupul lor), când ştii că te exclude Dumnezeu din grupul Lui ?
Se spune despre creştini că stau pe genunchi mai mult decât stau pe Facebook (sau pe orice altă reţea de socializare) …